Macri’s – Istoria managementului la români , ep.1 – “Tracic, training, Tartaria”


Ce tara avem ! Ce bogata si frumoasa este Romania ! Pacat ca n-avem conducatori adevarati. Daca avea un conducator adevarat, tara asta era departe, ii bateam pe americani la cur. Ai vazut dom’ne cum mergea treaba pe vremea lui Cuza/Antonescu/Ceausescu, etc. ? Cum se miscau lucrurile? N-avem oameni pregatiti dom’ne, asta este! Romanul este puturos/nu stie sa se organizeze/n-are disciplina/sta mai mult dupa furat. Daca aveam niste nemti sa ne conduca, unde am fi fost acum ?

De cate ori n-ati auzit astfel de vorbe, debitate cu naduf de catre un conational suparat pe lume ? Pentru ca asa cum se stie, romanul este campion mondial – prin nastere –  la datul cu parerea. Si aici nu se limiteaza la fotbal, femei sau politica. Nu, soarta tarisoarei astea, dodoleata pe harta, care este inconjurata numai de dusmani hrapareti (exceptand Marea Neagra, dar si asta cica ar fi inceput sa ne fure din plaje), soarta Romaniei chinuita de-a lungul mileniilor de tot felul de vitregii, ii preocupa pana la unu’  pe Romani. Dupa 1 preocuparea scade sensibil, pentru ca masa de pranz inmoaie patriotismul si indeamna la delasare si lenevie. Dar pe seara, dupa ora 20.00, cand o cina consistenta – precedata de o tarie si urmata de 2-3 pahare de sprit, pune sangele iar in miscare, patriotismul de talk-show revine in forta in inima romanilor. Si da-i si lupta, neicusorule, puicusorule……..

M-au fascinat intotdeauna judecatile de valoare lansate de unii compatrioti cu emfaza, cu siguranta de sine distrugatoare de orice indoieli, privind lipsa de oameni care sa stie sa conduca Romanica de-a lungul existentei sale. Ma uit si acum cu un fel de admiratie pizmasa la demonstratiile proferate – intr-un registru acustic neaparat ridicat –  referitoare la ce ar fi fost cu Romania la un moment dat in istorie, daca ar fi avut conducatori adevarati. Sau cum se spune acum in ”afacereza”, daca ar fi avut manageri competenti. Grea problema asta cu managementul dom’ne ! Si faptul ca o resimtim dureros de cel putin vreo doua mii de ani a facut ca – dupa lovilutia din Decembrie –  sa prolifereze la noi facultatile particulare, care nu mai pregatesc ingineri, economisti, juristi, ci manageri. Zeci de mii de specialisti in managementul industriei, economiei, justitiei sau politicii, blindati cu cu masterate si doctorate, gata sa umple piata fortei de munca ca taximetristi, operatori PC, agenti de paza, soferi sau curieri.

Deci problema viitorului Romaniei ar trebui sa ne  streseze, tinand cont ca avem probabil cel mai mic numar de manageri cu diploma la 1000 locuitori, din Europa. Se pune intrebarea insa cum s-a ajuns aici ? Cum de noi romanii nu am avut numarul de manageri necesar ca sa iesim din marasm de-a lungul istoriei? Chiar asa prost am stat? Eu unul, care nu l-am agreat niciodata pe cel ce a spus “Crede si nu cerceta !”, desi el practica un management destul de performant dupa cum se stie, m-am pus pe cercetat istoria, ca sa vad ce si cum. Si o sa va impartasesc si voua din cele aflate de mine.

Mergand in negura timpului, pe carari abia schitate de pasi mai mult desculti pe taramurile noastre, m-am impiedicat de niste pietre. Era in dreptul unui sat prafuit din Ardeal, cu nume amintind de niste vecinatati nedorite: Tartaria. As fi trecut nepasator mai departe, daca desenele de pe tablite nu mi-ar fi amintit reprezentarile de pe flip-chart ale primului meu trainer dintr-o multinationala cunoscuta, care ma ajuta sa dezleg in 5 zile ABC-ul managementului. Si n-o sa va vina credeti, dar tablitele par a fi primele pagini de curs de management descoperite vreodata pe planeta Pamant. Aha! Deci “bufnitele nu sunt intotdeauna ceea ce par a fi”, cum ar fi spus cei din serialul Tween Peaks. Imaginile cu animale si plante ne spun clar ca este vorba de un curs de management pentru specialistii in agricultura.

Tablita rotunda ne arata unul dintre primele sisteme de raportare a productiei, prin linii verticale ce bareaza o linie orizontala. Functioneaza perfect si dupa 6000 de ani sistemul, l-am folosit eu insumi ca sa tin evidenta AMR – ului in armata. Iar tablita cu gaura in mijloc este forma preclasica a diplomei ce atesta absolvirea cursului de management, care – datorita saraciei vestmintelor vremii, si faptului ca nu fusese inca inventat buzunarul, se purta atarnata de o sfoara la gat, spre invidia nelicentiatilor.

Specialistii spun ca documente asemanatoare se gasesc dupa 1000 de ani in zona Sumerului, mai precis a oraselor Uruk si Djemet Nasr ! Va dati seama ca acest lucru certifica existenta la Tartaria a unui centru regional de training, care pregatea studenti de pe mai multe continente ? Lucru care a continuat vreme de milenii, de vreme ce in Brasovul studentiei mele – cel din anii ’80, studentii irakieni si palestinieni din zona respectiva veneau in continuare sa-si cumpere diplome de ingineri, carora traditia multimilenara le dadea o aura magica in fata conationalilor lor, care inca se chinuiau sa dezlege tainele scrisului in praful de pe ulite.

Deci prima impresie este ca intotdeauna gresita! Manageri au fost, manageri sunt inca, si-or fi cat neamul romanesc. Asa ca voi continua sa-i caut prin meandrele timpului, pentru a demonstra ca: ”Nasc si la Romania manageri !”.

Va urma*……….

*In episodul urmator despre Managerul ganditor de la Hamangia si planturoasa sa asistenta.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s