Jurnal de bord – Error ’89

Mă întreabă un tânăr IT-ist, în vârstă de 24 de ani, deunăzi: -Auzi, măi, voi pentru ce ziceți că ați făcut revoluția aia de acum 30 de ani, cu care vă tot lăudați? -Pentru ce? Păi în primul rând ca să scăpăm de șleahta de ticăloși, activiști și securiști, analfabeți cu diplome, care ne conduceau. … Continuă să citești Jurnal de bord – Error ’89

Reclame

Jurnal de bord – Căsuța noastră…

Nu știu alții cum sunt, dar eu când văd o viloaie pătrățoasă, P+2, fără pic de curte, și vopsită în cel mai urât maro căcăniu din sistemul nostru solar, îmi vine brusc să vomit! Hai, nu vă faceți că nu știți ce este acela maro căcăniu! Și dacă nu știți, numele este suficient de sugestiv … Continuă să citești Jurnal de bord – Căsuța noastră…

He-he-hepaaa…

Vă povesteam recent cum ne-am tratat de râie în studenție. Doar că asta s-a întâmplat când eram deja prin anul patru. Prima încercare serioasă la care am fost supuși însă a fost alta, si a avut loc când eram boboci. În anul întâi stăteam în cămin cu Mircea și cu Dan, cu care mă împrietenisem încă din … Continuă să citești He-he-hepaaa…

Ca râia de… student

Marți dimineață ușa camerei se deschise cu un scârțâit deranjant, împinsă puternic cu umărul, și Virgil intră fără să-și facă griji că ar putea să ne trezească. De obicei era setat pe un singur simțământ propriu, dominant, fără să-i treacă prin cap că cei din jur ar putea să nu rezoneze cu el. Când trânti … Continuă să citești Ca râia de… student

In memoriam Ghiță, porcul românesc – 2

Binențeles că porcii, odată crescuți la greutatea visată, mai trebuiau și tăiați! Ziua de Ignat era fascinantă din multe puncte de vedere pentru noi, copiii. Ne trezea din somn, dis de dimineață, guițatul agonizant al porcilor, sacrificați în virtutea tradiției și a necesarului de hrană pentru sezonul rece. Erau niște zgomote pe care am fi preferat … Continuă să citești In memoriam Ghiță, porcul românesc – 2

In memoriam Ghiță, porcul românesc – 1

Pe porcii noștri, cei pe care îi creșteam în curte în vremea copilăriei, îi chema invariabil Ghiță. Nu știu să spun de ce, n-am reușit să aflu răspunsul de la părinți. Nu știu dacă și în alte case din Obrejița era obiceiul asta, să-ți botezi porcul cu același nume, an de an. Pentru că dacă … Continuă să citești In memoriam Ghiță, porcul românesc – 1

Roșii si roșii…

Azi am cumpărat din piață niște roșii acceptabile. Asta înseamnă că aveau o fărâmă de gust ce amintea de roșiile de acum 30 de ani, sau mai mult. Și nu mi-am putut reprima un oftat când mi-am amintit că – la sfârșitul verii – mâncam cele mai faine roșii. Adică roșiile acelea mari, pe care … Continuă să citești Roșii si roșii…