Silviu Măcrineanu: Biblioteca Româno-Maghiară – Dați-mi voie, domnule profesor…, de Karinthy Frigyes

Când am luat în mână cartea lui Karinthy Frygyes, nu știam la ce să mă aștept. Titlul mă făcea să sper la o carte gen "Cișmigiu et comp a lui Băjenaru", dar conținutul cărții aici prezentate este de o cu totul altă factură. Autorul se mișcă cu lejeritate de invidiat prin diverse genuri literare, dar … Continuă să citești Silviu Măcrineanu: Biblioteca Româno-Maghiară – Dați-mi voie, domnule profesor…, de Karinthy Frigyes

Reclame

Silviu Măcrineanu: Biblioteca Româno-Maghiară – Mănăstirea neagră, de Kuncz Aladar

Noirmoutier. Mănăstirea neagră. Nume cu rezonanțe sumbre și sinistre. Cine și-ar putea închipui că, plecat să se adape la izvorul culturii franceze, pentru a o transmite mai departe elevilor săi, s-ar putea trezi – ca într-un coșmar – că execută cinci ani de recluziune aspră, într-o mănăstire veche și deteriorată, și într-un vechi fort abandonat, … Continuă să citești Silviu Măcrineanu: Biblioteca Româno-Maghiară – Mănăstirea neagră, de Kuncz Aladar

TREI. Sud-Est.

Astăzi a fost o zi specială în viața mea. Împreună cu un grup de prieteni și câteva rude am purces la lansarea volumului TREI, apărut la Editura Világhirnév, și avându-i drept autori pe Erika Mărginean, Marius Dobrin și pe subsemnatul. Ne-am reunit toți la Librăria Dorian Gray din Constanța, o gazdă minunată pentru evenimentele culturale din … Continuă să citești TREI. Sud-Est.

Dacă nu dădea Petrescu gol…

În vara lui 1998 lucram pentru o multinațională de asigurări de viață, și – pentru că promovasem unit-manager, în iarna precedentă – un val de cursuri de management se abătuse asupra mea. La fiecare câteva luni plecam pentru 2-3 zile la câte un curs. Centrul de pregătire al firmei fusese fixat la Brașov, ceea ce … Continuă să citești Dacă nu dădea Petrescu gol…

Nu piere o pădure, când îi răsar vlăstare! – partea a II-a

Fiului meu și nepoților mei. Dragii mei, știu că nu vă place să citiți istorie, dar mai jos e vorba de istoria neamului vostru. Și uneori a familiei voastre. Nu trebuie neapărat să citiți tomuri întregi, ca să aflați lucrurile esențiale despre viața înaintașilor. Ați mai auzit câte ceva când povesteau papu și maia/muma. V-am … Continuă să citești Nu piere o pădure, când îi răsar vlăstare! – partea a II-a

Nu piere o pădure, când îi răsar vlăstare! – partea I

Fiului meu și nepoților mei. Dragii mei, știu că nu vă place să citiți istorie, dar mai jos e vorba de istoria neamului vostru. Și uneori a familiei voastre. Nu trebuie neapărat să citiți tomuri întregi, ca să aflați lucrurile esențiale despre viața înaintașilor. Ați mai auzit câte ceva când povesteau papu și maia/muma. V-am … Continuă să citești Nu piere o pădure, când îi răsar vlăstare! – partea I

Sarichioi, schiță in alb – albastru

Dobrogea, creuzet etnic. Sarichioi. Acest nume cu parfum turcesc mi se învârtește în minte de când am plecat de acasă, o dată cu răsăritul soarelui. Stau la volan și conduc absent, cu gândul la tătari și turci, la Hoarda de Aur, la cetatea Enisala, la măgărușii ce nu lipseau de lângă casele tătarilor dobrogeni. Sarichioi. … Continuă să citești Sarichioi, schiță in alb – albastru