Jurnal de bord – Obrejița interbelică

Nu-mi închipuiam că ideea păstrării și conservării obiceiurilor strămoșești, ca marcă identitară a neamului, este o preocupare mai veche de anii 60-70 ai secolului trecut, în țara noastră. Cam atunci au început, din câte credeam eu la un moment dat, să fie înregistrate – pentru generațiile următoare – obiceiuri, cântece, ritualuri, strigături, și mai tot … Continuă să citești Jurnal de bord – Obrejița interbelică

Reclame

M-am suit în dealul Clujului… ♪♪♪

Și a venit ziua mult așteptată, în care lansarea volumului „Trei” avea să aibă loc în mod oficial, în cadrul evenimentului „Citit încrucișat/ Keresztszemek”, la Sala Radio din Cluj. După un drum de aproape 700 km, condimentat cu două imposibile cozi pe Centura Bucureștiului și pe segmentul Sebeș-Alba Iulia, am zărit în departare Mecca autorilor … Continuă să citești M-am suit în dealul Clujului… ♪♪♪

Puszta. Pušta. Pusta.

Silviu Măcrineanu: Biblioteca Româno-Maghiară; Poporul Pustelor, de Illyes Gyula     Puszta. Pušta. Pusta. În orice limbă ai rosti-o, pusta este în mod definitiv și absolut o caracteristică a spiritualității maghiare. Așa cum românul se definește câteodată ca fiind frate cu codrul, maghiarul s-ar putea defini oricând ca fiind fiul pustei. Până să iau în … Continuă să citești Puszta. Pušta. Pusta.

Nu piere o pădure, când îi răsar vlăstare! – partea a II-a

Fiului meu și nepoților mei. Dragii mei, știu că nu vă place să citiți istorie, dar mai jos e vorba de istoria neamului vostru. Și uneori a familiei voastre. Nu trebuie neapărat să citiți tomuri întregi, ca să aflați lucrurile esențiale despre viața înaintașilor. Ați mai auzit câte ceva când povesteau papu și maia/muma. V-am … Continuă să citești Nu piere o pădure, când îi răsar vlăstare! – partea a II-a

Nu piere o pădure, când îi răsar vlăstare! – partea I

Fiului meu și nepoților mei. Dragii mei, știu că nu vă place să citiți istorie, dar mai jos e vorba de istoria neamului vostru. Și uneori a familiei voastre. Nu trebuie neapărat să citiți tomuri întregi, ca să aflați lucrurile esențiale despre viața înaintașilor. Ați mai auzit câte ceva când povesteau papu și maia/muma. V-am … Continuă să citești Nu piere o pădure, când îi răsar vlăstare! – partea I

Sarichioi, schiță in alb – albastru

Dobrogea, creuzet etnic. Sarichioi. Acest nume cu parfum turcesc mi se învârtește în minte de când am plecat de acasă, o dată cu răsăritul soarelui. Stau la volan și conduc absent, cu gândul la tătari și turci, la Hoarda de Aur, la cetatea Enisala, la măgărușii ce nu lipseau de lângă casele tătarilor dobrogeni. Sarichioi. … Continuă să citești Sarichioi, schiță in alb – albastru

Macri’s – Plaja nu e scrumieră!

Despre cei de la Mare Nostrum am mai scris doar accidental, atunci când vă spuneam că ei sunt cei ce colectează ulei comestibil ars, ulei care reprezintă o mare problemă “dacă este aruncat pe scurgerea de la chiuvetă sau direct în natură, precum și pentru sănătatea voastră. Acesta duce la poluarea pânzei freatice și chiar … Continuă să citești Macri’s – Plaja nu e scrumieră!