Stau pe cheiul din port…

Buticar român în tranziție –  partea a doua   Stăteam seara în butic, și nu făceam mai nimic. Doar stăteam. Chiar, ce melodie nemuritoare ar fi scos Gil Dobrică din asta! V-o mai amintiți pe aia cu: Stau pe cheiul din port Și visez o lume de basm? Numai că eu nu stăteam singur, ci … Continuă să citești Stau pe cheiul din port…

Of, viața mea…

Buticar român în tranziție – prima parte   Ca tot românul, pretins întreprinzător adică, anul 1991 m-a găsit în postura de buticar. Am zidit – împreună cu cumnații mei - o încăpere în prelungirea casei socrilor, am dotat-o cu ușă metalică și geam cu gratii, am tras niște rafturi țepene din niște scânduri groase, am … Continuă să citești Of, viața mea…

Jurnal de bord – Și George nu mai vine…

Opt seara. Doi tineri ca la douăzeci de ani, așezați pe treptele unui ING Office. Îmbrăcați sport, cu șorturi și tricouri, genul veniți la mare cu bani puțini. Unul mai înalt și uscățiv, cu păr șaten. Celălalt brunet, cu față rotundă, mărginită de o bărbiță mică. Pe fete li se citește îngrijorarea și oboseala. Uscățivul … Continuă să citești Jurnal de bord – Și George nu mai vine…

Jurnal de bord – Un pas mic pentru om…

Aveam vreo 300 de grame în plus, care-mi stricau frumoasa greutate de 130 de kg, așa că m-am hotărât să le ard. Zis și făcut, m-am echipat corespunzător, adică mi-am pus tricoul fără mâneci care-o enervează pe consoartă (pe considerentul că de ce să fiu eu singurul care suferă), și am luat-o la pas. Mai … Continuă să citești Jurnal de bord – Un pas mic pentru om…

Jurnal de bord – Je suis ministre…

Vorbeam deunăzi cu un pensionar, cu care mă intersectez des, dar cu care nu schimbasem decât saluturi din mână până atunci. În ziua respectivă s-a întâmplat să ne oprim amândoi ca să urmărim oarece eveniment stradal. Și după ce ne-am salutat, am intrat în vorbă. În zece minute deja ne împrietenisem. Am ajuns, firesc, să-l întreb ce … Continuă să citești Jurnal de bord – Je suis ministre…

Jurnal de bord – Da’ nici bogații, nici săracii…

Celor ce strâng averi peste averi, cu obstinație, ca niște hârciogi care cară în adăpostul subteran semințe peste semințe, opriți doar de terminarea secerișului, le recomand să-și viziteze mai des rudele din cimitire. O vizită în cimitir ar trebui să le deschidă mintea, să le reamintească destinația finală a vieții, fie ea trăită în sărăcie … Continuă să citești Jurnal de bord – Da’ nici bogații, nici săracii…

Jurnal de bord – Trotuare, râd în soare…

Așa cum piețele constănțene nu sunt suk-uri sau bazaruri, tot așa constănțenii nu sunt... ardeleni, de exemplu. Spun asta pentru că în această seară am ieșit să fac mișcare, respectiv porția de 30 de minute pentru prima decadă din iulie. Am luat orașul la pas, când pe străduțe, când pe bulevarde. Și am văzut ceva interesant: familii care … Continuă să citești Jurnal de bord – Trotuare, râd în soare…