Să bem vin, ca să trăim!

Atârnată de un cui de 6, bătut în ștrenghi în șipca aștarului ce acoperea cosoroaba, grinda aceea puternică pe care se reazemă acoperișul, atârna oglinda de bărbierit a tatălui meu. De cuiul acela nimeni nu putea să atârne altceva, chiar și în zilele în care tata nu se bărbierea, ca să-și fi atârnat acolo oglindă. … Continuă să citești Să bem vin, ca să trăim!

Anunțuri

Cum l-am zugrăvit pe Tovarășul, în iarna lui ’72

  Privită prin sticla geamului dublu de la clasă, zăpada din curtea școlii arăta cam ca făina ce acoperea pardoseala morii lui Loe, de la Slimnic, la sfârșitul zilei de lucru. Când praful de făină scăpat pe lângă saci, la umplerea acestora, sau prin crăpăturile jgheaburilor din lemn prin care era îndrumat către parter, amestecat … Continuă să citești Cum l-am zugrăvit pe Tovarășul, în iarna lui ’72

Câmpu-i alb, oile-s negre… partea a II-a

Tatăl meu avea trei clase de școală primară, mari și late. Pe vremea când începuse el școala, situația era deja tulbure în România. Primii ani de școală s-au suprapus cu începutul războiului, cel de reîntregire a neamului cum le spunea învățătorul, când îi aduna în clădirea modestă a școlii, ridicată prin grija și cu cheltuiala … Continuă să citești Câmpu-i alb, oile-s negre… partea a II-a

Nu piere o pădure, când îi răsar vlăstare! – partea a II-a

Fiului meu și nepoților mei. Dragii mei, știu că nu vă place să citiți istorie, dar mai jos e vorba de istoria neamului vostru. Și uneori a familiei voastre. Nu trebuie neapărat să citiți tomuri întregi, ca să aflați lucrurile esențiale despre viața înaintașilor. Ați mai auzit câte ceva când povesteau papu și maia/muma. V-am … Continuă să citești Nu piere o pădure, când îi răsar vlăstare! – partea a II-a

Nu piere o pădure, când îi răsar vlăstare! – partea I

Fiului meu și nepoților mei. Dragii mei, știu că nu vă place să citiți istorie, dar mai jos e vorba de istoria neamului vostru. Și uneori a familiei voastre. Nu trebuie neapărat să citiți tomuri întregi, ca să aflați lucrurile esențiale despre viața înaintașilor. Ați mai auzit câte ceva când povesteau papu și maia/muma. V-am … Continuă să citești Nu piere o pădure, când îi răsar vlăstare! – partea I

Sarichioi, schiță in alb – albastru

Dobrogea, creuzet etnic. Sarichioi. Acest nume cu parfum turcesc mi se învârtește în minte de când am plecat de acasă, o dată cu răsăritul soarelui. Stau la volan și conduc absent, cu gândul la tătari și turci, la Hoarda de Aur, la cetatea Enisala, la măgărușii ce nu lipseau de lângă casele tătarilor dobrogeni. Sarichioi. … Continuă să citești Sarichioi, schiță in alb – albastru

Macri’s – Bulz!

Atenție, textul și imaginile următoare vă pot afecta emoțional! Dacă tot scriu când și când despre bunici pe blog, azi m-am gândit la bunicul meu covăsnean, și la mâncărurile lui de la stână. Așa că m-am hotărât să-mi fac o poftă veche, și rar astâmpărată. Să mănânc bulz! Binenteles că prin bulz înțeleg ceea ce … Continuă să citești Macri’s – Bulz!