Jurnal de bord 2007 – Când punguța mi-era plină… ♪♪♪

Văzându-l zilele  trecute la tv pe musiu Vosganian, zis Plângăciosu’, mi-am adus aminte că la un moment dat respectivul, refuzat de Bruxelles pentru postul de comisar european, a fost și Ministru al Economiei. Iar asta mi-a reamintit o întâmplare pe care e musai să v-o spun, mai ales că mă pune într-o lumină favorabilă. Căci … Continuă să citești Jurnal de bord 2007 – Când punguța mi-era plină… ♪♪♪

Reclame

Jurnal de bord – Error ’89

Mă întreabă un tânăr IT-ist, în vârstă de 24 de ani, deunăzi: -Auzi, măi, voi pentru ce ziceți că ați făcut revoluția aia de acum 30 de ani, cu care vă tot lăudați? -Pentru ce? Păi în primul rând ca să scăpăm de șleahta de ticăloși, activiști și securiști, analfabeți cu diplome, care ne conduceau. … Continuă să citești Jurnal de bord – Error ’89

Trenule, mașină mică…

Ziua de toamnă, deși promitea să fie frumoasă, începuse cu un frig înțepător și o umezeală sâcâitoare, ce-ți pătrundea prin haine, până la oase. Zgribulit într-un colț al banchetei, Băiatul își aștepta rândul la jocul de cărți. Erau șase inși, dar jucau jocuri care nu permiteau mai mult de patru jucători. Momentan jucau șeptică, iar … Continuă să citești Trenule, mașină mică…

Dobrogea, țară de piatră. Babadag.

Văd tot mai des festivismul românesc de conveniență în plină acțiune, conform unui străvechi obicei, găsind în orice an calendaristic un motiv de sărbătorire a ceva. 124 de ani de la nașterea lui... 88 de ani de la moartea lui... Și să nu uităm celebra de acum sărbătorire a 2050 de ani de la înființarea statului … Continuă să citești Dobrogea, țară de piatră. Babadag.

He-he-hepaaa…

Vă povesteam recent cum ne-am tratat de râie în studenție. Doar că asta s-a întâmplat când eram deja prin anul patru. Prima încercare serioasă la care am fost supuși însă a fost alta, si a avut loc când eram boboci. În anul întâi stăteam în cămin cu Mircea și cu Dan, cu care mă împrietenisem încă din … Continuă să citești He-he-hepaaa…

Ca râia de… student

Marți dimineață ușa camerei se deschise cu un scârțâit deranjant, împinsă puternic cu umărul, și Virgil intră fără să-și facă griji că ar putea să ne trezească. De obicei era setat pe un singur simțământ propriu, dominant, fără să-i treacă prin cap că cei din jur ar putea să nu rezoneze cu el. Când trânti … Continuă să citești Ca râia de… student

In memoriam Ghiță, porcul românesc – 1

Pe porcii noștri, cei pe care îi creșteam în curte în vremea copilăriei, îi chema invariabil Ghiță. Nu știu să spun de ce, n-am reușit să aflu răspunsul de la părinți. Nu știu dacă și în alte case din Obrejița era obiceiul asta, să-ți botezi porcul cu același nume, an de an. Pentru că dacă … Continuă să citești In memoriam Ghiță, porcul românesc – 1