Jurnal de bord – Obrejița interbelică

Nu-mi închipuiam că ideea păstrării și conservării obiceiurilor strămoșești, ca marcă identitară a neamului, este o preocupare mai veche de anii 60-70 ai secolului trecut, în țara noastră. Cam atunci au început, din câte credeam eu la un moment dat, să fie înregistrate – pentru generațiile următoare – obiceiuri, cântece, ritualuri, strigături, și mai tot … Continuă să citești Jurnal de bord – Obrejița interbelică

Reclame

Jurnal de bord – Je suis manager…

Ca să continuăm seria cu „un fel de director”, o să vă mai povestesc o scurtă întâmplare. Era prin 2008, când - obosit de 15 ani de multinaționale - m-am hotărât să mă mut la o firma mică, românească. Nici nu m-am instalat bine, că îl văd pe patron supărat. -Ce-i, A...., de te tot … Continuă să citești Jurnal de bord – Je suis manager…

Jurnal de bord – Duminica Sânzienelor

Prin 1997, sătul de atâta Pepsi și Prigat, am sărit gardul la altă multinațională. Visam de mult să lucrez în domeniul financiar, cam de pe vremea când citeam în Lumea articolele lui Ilie Șerbănescu, și aflam cum e situația „în lumea capitalului”. Așa că m-am luat de asigurări de viață, la singura firmă de profil – … Continuă să citești Jurnal de bord – Duminica Sânzienelor

Băiatul ridică privirea spre cer… – fragment de roman

foto: wikimapia   Băiatul ridică privirea din paginile cărții, se uită înspre cer mijind ușor ochii, jenat de soarele încă puternic de septembrie, în vreme ce în minte i se învârteau tot felul de noțiuni: căldură masică, căldură molară, numărul lui Avogadro, izobare, izoterme, transformări de stare. Soarele nu mai ardea ca vara, și încălzea plăcut … Continuă să citești Băiatul ridică privirea spre cer… – fragment de roman

Holocaust (povestire scrisa pe la 16 ani)

Mă trezesc speriat în liniștea miezului de noapte, sfâșiată doar de un tic-tac obsedant. Și nu știu dacă este banalul ceasornic de pe noptieră, sau mecanismul numărând invers clipele ce le mai are de trăit omenirea!   Urlete de groază. Țipete. Oameni alergând. Fețe îngrozite. Uși trântite. Storuri trase. Pași grăbiți. Bufnituri de corpuri prăbușindu-se … Continuă să citești Holocaust (povestire scrisa pe la 16 ani)

Cutremurele mele – partea a II-a

Calmul tatălui meu la cutremurul din 1977, care mi s-a părut extraordinar la 14 ani, avea să mi se transmită cumva și mie într-o oarecare măsură, nu știu dacă genetic, deși la vârsta respectivă nu mi-aș fi putut imagina asta. Nu știu care este sursa sa, poate o anumită filozofie asupra vieții, întotdeauna am considerat … Continuă să citești Cutremurele mele – partea a II-a

Cutremurele mele – partea I

Lumina becului cu incandescență spânzurat în tavan zugrăvea toate lucrurile din încăpere, dându-le o tentă gălbuie. Deși pe bec scria 100 w, iar camera era destul de micuță, lumina nu era nici pe departe atât de puternică pe cât ar fi trebuit. -Ai dracului, ăștia de la Fieni, fac economie și la filament, glumea tata. … Continuă să citești Cutremurele mele – partea I