Scrisoare deschisa catre fiul meu. Si catre fiii vostri…

Era ora 1.05, azi-noapte, si ma pregateam sa merg la culcare, cand am primit SMS-ul tau. Scurt, scris la obiect, cum au IT-istii obiceiul sa comunice:

-Mai, sunt la protest.

Am avut un moment de blocaj mental. Si apoi m-a inundat bucuria. O bucurie scurta, neasteptata, dar puternica. Asta este primul lucru pe care vreau sa ti-l spun, in aceasta scrisoare. Ca tu, copilul meu, mi-ai facut o bucurie mare, azi -noapte, cu acel SMS.

De-a lungul timpului, au fost multe alte bucurii, pe care mi le-ai facut. De exemplu, cand ai luat, in generala, o mentiune la Olimpiada de matematica, desi matematica n-a fost pasiunea ta niciodata. Sau cand mi-ai spus, atunci cand te-ai apucat serios de germana:

-Acum inteleg de ce m-ai chinuit, atatia ani, cu limba asta.

Si, mai ales, atunci cand ai adus acasa diploma aia de vorbitor, avand imprimat, cu timbru sec, vulturul german in capul paginii. M-am bucurat imens si cand, dupa prima zi de examen la Automatica si Calculatoare, ti-am spus:

-Maine ar trebui sa iei cel putin 9.50, la fizica, ca sa intri la fara taxa.

-Da, mai, o sa iau. Stii ca sunt bun la fizica.

Increderea aceea din glasul tau mi-a incalzit sufletul, si mi-l incalzeste inca, atunci cand mi-o amintesc.

Bucurii de parinte, care descopera – in copilul sau – cum se nasc si se sedimenteaza valenţe.

Deci ma bucur ca ai fost aseara la protest. Nu conteaza foarte mult cat de participativ ai fost, daca ai strigat, daca ai purtat afise, sau ai mers mai mult din curiozitate, sau din solidaritate cu alti colegi. In fond este primul tau protest. Principalul este ca ai fost sa vezi cu ochii tai ce se intampla in piata, cine participa, de ce striga, pentru ce principii se da lupta. Astfel ca maine, sau poimaine, sau candva, cand cineva va spune ca la protest au fost golani, legionari, spalati pe creier, drogati sau oameni platiti, tu sa-l poti scuipa in ochi, si sa-i spui:

-Minti! Eu am fost acolo, si nu este asa.

Daca ai si strigat si ai impartasit cu acei oameni opinii, cu atat mai bine. Inseamna ca incepi sa intelegi ce se intampla in jurul tau, in jurul nostru.

Noi, eu si cu mama ta, in mai 1990 ne-am intrerupt cateva ore voiajul de nunta, ca sa mergem in Bucuresti, in Piata Universitatii, la protestul anti-comunism, si anti-FSN. A fost superb, eram printre oameni care gandeau asemanator, mai simpli sau mai sofisticati, Paţurca canta in balcon, intelectuali de marca stateau printre oameni si schimbau idei cu acestia. In schimb la televizor se prezentau stiri despre golanii agresivi, despre drogatii din piata, despre legionarii cu steaguri verzi, care vor  sa distruga “democratia originala” romaneasca. Vremurile nu s-au schimbat prea mult, din pacate.

Ti-am spus, cateodata, ca daca vei alege sa pleci din tara, dupa ce vei termina facultatea, te aprob. Si desi esti singurul nostru copil, eu si cu mama ta nu ne vom impotrivi. De azi-noapte a licarit insa o speranta, speranta ca s-ar putea sa ramai aici, si sa lupti sa schimbi Romania.

Pentru ca Romania are nevoie sa fie schimbata! Si merita luptat pentru asta!

Mai vreau sa-ti spun ceva. Tie, si prietenilor tai, de aceeasi varsta, totodata.

Sa nu asteptati ca generatia mea, adica generatia parintilor vostri, si mai ales generatia bunicilor vostri, sa va sprijine prea mult. Din pacate aceste doua generatii, luate per ansamblu, sunt iremediabil pierdute. Sunt atinse de o boala grea, nevindecabila. Sunt atinse de boala comunismului. Comunism adus in Romania de tancurile sovietice, si implementat de cozile de topor ale ocupantilor. S-au nascut si au trait prea mult in acest sistem bolnav, cu valori rasturnate, un sistem ucigas al personalitatii, ca sa nu fie afectate. Exceptiile nu sunt atat de importante, procentual, pentru a putea rasturna statistica generala. De ce cred asta?

Generatiile despre care vorbim nu vor fi capabile, niciodata, sa condamne, cu fermitate, furtul. Pentru ca furtul a facut parte din cotidianul lor, prea mult timp.

Nu e vina lor in totalitate, sistemul le-a corupt, de cele mai multe ori, ierarhia de valori. Sa incerc sa-ti explic asta, ca sa-i intelegi mai bine pe maturii de astazi.

Pe vremea comunismului oamenii furau tot felul de lucruri de la locul de munca. Mai toti oamenii! Binenteles ca multi dintre cei ce vor citi aceasta scrisoare vor protesta, si ma vor contrazice, dar acesta era adevarul. Se folosea si o expresie, aruncata ca scuza, uneori, sau ca sfat de viata, alteori:

-Fiecare, de unde munceste, de acolo trebuie sa se descurce!

Cum se traducea asta?

Daca aveai de vopsit gardul, acasa, luai 2 litri de vopsea de la munca, ca sa nu mai trebuiasca sa dai bani. Cand aveai de inchis un balcon, imprumutai niste cornier si cativa electrozi de sudura, si intr-o duminica era gata. Daca lucrai la Fabrica de Lapte, plecai seara cu o bucata de branza, sau niste smantana, sau niste lapte. Daca lucrai in port, mai goleai niste cafea, cu teava taiata strenghi, dintr-un sac, mai scapai o lada de portocale din macara, si tot asa. La sat, taranul venea seara din camp cu o legatura de araci, in spate, cu o poala de fasole, cu un fund de sac de piatra vanata. Soferul avea acasa, invariabil, ca sursa de incalzire, o soba pe motorina. Daca aveai de zugravit, sau aveai nevoie de 10 caramizi BCA sa inchizi balconul, te duceai la primul santier unde se construia ceva, si problema era rezolvata, cu costuri minime.

Se subintelege ca sefii faceau acelasi lucru, dar la alt nivel: o bascula de piatra, 20 saci de ciment, fier pentru un gard de beton, caramida pentru o anexa in curte, piese de schimb pentru masina proprie scoase pe masinile intreprinderii, si tot asa. O atmosfera de complicitate promiscua invaluia totul intr-o perdea de fum.

Binenteles ca nimanui nu-i trecea prin gand ca fura, cand facea cate ceva dintre cele mai sus pomenite. Iar daca i-ai fi spus ca asta face, ti-ar fi taiat-o scurt:

-Ce te bagi, ma? Am luat de la tine? Am luat de la stat!

Statul, cel pe care cetateanul il percepea ca pe ceva greu de definit, era socotit cel din pricina caruia nu aveai tot ce-ti doresti. Si atunci nu era firesc sa indrepti situatia?

Statul comunist, care avea grija ca cetateanul sa traiasca permanent in lipsuri, a generat si alte probleme. Ca sa faci rost de lucruri, trebuia sa dai spaga. Spaga ca sa iei un frigider, spaga ca sa-ti pui telefon, spaga ca sa iei o Dacia “de export”, spaga ca sa iei o permisie in armata, spaga sa primesti butelie, spaga sa iei apartament. Lista e prea lunga ca sa o epuizez, sper ca v-ati facut deja o idee.

Faptul ca eram rupti de lumea occidentala, genera si ea alte probleme. Profesorii nostri aveau nevoie de informatie, o procurau cu greu, iar cand o procurau, sursa nu mai era asa importanta, pentru ca unii dintre ei sa o precizeze. Mi-aduc aminte ca faceam in facultate un curs de trafic rutier, bucatica rupta dupa un curs similar al unei universitati americane, care genera situatii greu de descris, cand trebuia sa masuram intensitatea si taria traficului rutier, intr-un oras in care iarna mai circulau doar politia, troleibuzele si masinile de aprovizionare.

Deci, noi, cei care am trait in aceasta lume, in care fiecare se descurca cum putea, confundand ceea ce era a statului cu ceea ce trebuia sa fie al nostru, e greu sa mai emitem judecati morale! Si sa condamnam categoric furtul si plagiatul. Furtul ne-a permis sa supravietuim, pana cand au aparut privatizatii, nenorocitii, si robinetele s-au cam inchis. Din fericire guvernele de dupa 1989 au pastrat un important sector de stat in economie, si asta permite inca multor romani sa “se descurce”.

In mintea prea multor romani, ceea ce fac cei ajunsi la putere, si pusi sa administreze sau sa conduca cate ceva, nu este decat sa se descurce, acolo unde lucreaza! Ei fac, la alt nivel, si fara limita, ceea ce noi am facut, la randul nostru, zeci de ani, in comunism. Se descurca! Cand s-a construit sediul unei banci in oras, directorului i-a rasarit o vila in curte. Nimic mai normal, nu? Un sef al fiscului, aproba retrocedari ilegale de TVA, fara sa semneze vreun document. Cand a intrat in vizorul procurorilor, a intrat intr-un Partid, si ancheta s-a oprit, in ceea ce-l priveste.  Au fost judecati subordonatii.  Azi este in parlament. Intre timp a predat si studentilor de la universitate. Oare ce i-o fi invatat pe acestia? Cum sa te descurci, fara indoiala!

E dureros ca aceste lucruri tin de normalitate, la aproape trei decenii dupa revolutie. Este dovada cea mai clara ca boala sus amintita nu se vindeca usor.

Al doilea motiv pentru care va spun sa nu va bizuiti pe cei peste 50 ani, ca vor reforma Romania, tine tot de tarele comunismului.

Noi suntem generatia obisnuita sa ni se dea!

Am trait prea mult inregimentati intr-un sistem rigid, egalitarist, ca sa ne obisnuim usor sa gandim altfel. Cand se mai mareau salariile, in comunism, se mareau la toata lumea (pe intreprindere/ramura/minister). Nu pe criterii de performanta, ci pe criteriu social. Toti munceam, deci toti trebuia sa castigam la fel. Indiferent daca unul muncea mai mult, altul era mai destept, si producea ceva mai mult, sau altul facea si treaba sefului sau, incompetent.

Sistemul era construit in asa fel, incat tot timpul sa astepti sa ti se dea ceva. Orice: butelie, casa, frigider, pensie etc. Ne transformasem  in dependenti de un stat atotputernic, cand binevoitor, cand suparat rau.

Cand demonstratia organizata de Ceausescu in fata Palatului, in decembrie 1989, a degenerat in revolta, Ceauseasca – speriata rau – a strigat la consort: Da-le ceva!

Si acesta s-a conformat: a promis ca va mari cu 100 lei salariile! Va dati seama cat de indobitociti eram, daca analfabetii care ne guvernau se obisnuisera sa ne prosteasca cu orice promisiune.

O buna parte din oamenii de atunci au continuat sa astepte sa li se dea. Ai vazut cozile la care pensionarii din oras se calcau in picioare, ca sa prinda puii lui Mazare. Sa nu-i  judecam gresit, pentru ei nu se intampla nimic neobisnuit; se perpetua un stil de viata, cu care erau obisnuiti. Li se dadea pui! Sau orez. Sau zahar. Iar coada, la care te asezai la 4 dimineata, ca “sa prinzi rand”, le ocupase ore intregi, zilnic, vreme de multi ani din viata.

Cei care n-au mai vrut sa astepte sa li se dea, s-au hotarat sa-si croiasca singuri soarta, si au plecat pe alte meleaguri. Trei – patru milioane, oameni hotarati sa munceasca din greu, ca sa traiasca decent. Alungarea lor din tara, este poate cea mai mare crima comisa de toate guvernele de dupa 1989!

Ceea ce face sa ne indreptam spre al treilea lucru care ne impiedica sa reformam tara.

Suntem obisnuiti sa avem un tatuc!

Nu e un motiv de rusine, nu suntem singurul neam cu asemenea obisnuinta. Comunismul n-a facut decat sa adapteze traditia voievozilor si regilor, la conditiile de dupa 1945. Cand lumea comunista avea un singur tatuc, pe criminalul Stalin, iar tarile aveau cate 3-4 tatuci mai mici. Tatucul unic pe fiecare tara, este un concept care nu s-a putut dezvolta decat dupa moartea tatucului Stalin. Dar a facut-o repede, si am ajuns sa avem tatuci la toate nivelurile.

Tatucul e bun, el ne da toate lucrurile bune din viata. Cand primim lucruri rele, sigur tatucul nu stie ce se intampla. Daca ar sti Tatucul…

Cand tatucul Ceausescu a fost omorat intr-o zi de Craciun, am fost uluiti cu totii, incapabili sa reactionam. Dar din fericire deruta n-a durat mult, KGB-ul ni l-a trimis pe tatucul Iliescu, si am fost iar fericiti!

Apoi a venit tatucul Basescu, pus de serviciile noastre, autohtone, si iar am  fost fericiti. De Emil Constantinescu n-are rost sa vorbim, la Universitate nu te invata nimeni cum sa fii tatuc. Iar acum vedem cum Iohannis s-a dezmortit, si ar vrea sa fie si el tatuc. Macar pentru doi ani, tovarasi…

Cand, dupa 7 ani de lucrat la stat, in 1994, m-am angajat intr-o firma straina, am crezut ca innebunesc. Trebuia sa conduc un parc auto imprastiat pe mai multe judete, si nu aveam nici un tatuc care sa-mi spuna ce sa fac. Mai mult chiar, cu o zi inainte sa-l preiau, 90% din soferi si-au dat demisia si au plecat. Seful meu, un israelian, proaspat numit si el la conducerea companiei, mi-a spus un singur lucru:

-Mie imi spui de ce ai nevoie ca sa mearga treaba. Daca in fiecare zi avem suficiente camioane ca sa livreze comenzile, esti prietenul meu. Daca nu, te impusc!

Eram disperat, pur si simplu. O saptamana am stat intr-un birou, uitandu-ma pe geam sa vad care e mersul in firma, si gandindu-ma ce sa fac. Apoi, de nevoie, m-am apucat de treaba. Dupa un an aveam cea mai mica rata de imobilizare a parcului, dintre toate firmele grupului. De israelian m-am despartit prieten.

Am scris prea mult, si e stiut ca tinerii nu citesc asa mult. Dar am incercat sa va spun ca, daca asteptati ca altii sa reformeze Romania, si sa v-o puna pe tava, va inselati! N-o vor face, pentru ca nu stiu, nu vor sau nu pot s-o faca. Daca era altfel, ar fi facut-o pana acum!

Va trebui s-o faceti voi. Si este al naibii de greu! Al Pacino o spune frumos, in discursul de la colegiu, din Parfum de femeie: “Sa alegi calea corecta, este al naibii de greu!” Stiu ca tie, fiule, ti-a placut mult filmul.

Important este sa va faceti auziti. Sa va sustineti cu voce tare parerile. Ascultandu-l intotdeauna si pe celalalt. Care poate are alta parere. Pentru ca si el are dreptul sa fie auzit. Nimeni nu poseda adevarul absolut. Si sa va educati copii in alt spirit, altfel decat am facut-o noi. Si altfel decat a facut-o invatamantul romanesc, inchistat intr-un groaznic conformism. Daca ai fi fost mic, te-as fi luat pe umeri si as fi mers cu tine la proteste. N-ai fi inteles despre ce este vorba, cel mai probabil. Dar ai fi tinut minte, cand ai fi crescut, ca tatal tau, cand ceva nu-i convenea, cand ceva grav se intampla, protesta cu voce tare.

Bunicul tau nu mi-a dat prea multe sfaturi de viata. Avea doar 3 clase de scoala primara, si din cauza asta era complexat, si nu vorbea foarte mult. Dar mi-a spus o data, cand eram in liceu:

-Auzi, ma, e foarte important sa-ti traiesti viata astfel incat, atunci cand te uiti dimineata in oglinda, sa nu-ti vina sa te iei la palme.

Eu cam atat am vrut sa-ti spun, fiule. Daca vrem o tara normala,  “o tara ca afara”, trebuie sa facem ceea ce au facut cei de afara. Au pus mana si  si-au construit-o!

Anunțuri

136 de gânduri despre &8222;Scrisoare deschisa catre fiul meu. Si catre fiii vostri…&8221;

  1. N am inteles ce duceau taranii acasa seara dupa ce stateau aplecati la glie 10_12ore.dupa ce dadeau cu dapa in tarana pana li se rupea spatele toata primavara-vara.dupa ce stateau si se cocrau in soare toate zilele cu brigadierul ce statea la umbra sa i vada. .dupa ce ……eu nu as vorbi de ceea ce au furat taranii romani cand erau platiti nu cu lei ci cu norme adiva puncte pe o coala de hartie.

    • Viola, aia care stateau 10-12 ore pe camp nu erau taranii de la CAP! Cand eu plecam la scoala, la 7.30, brigadierii strigau pe la porti, sa iasa oamenii, ca se pleaca in camp. Si se urcau in carute, si la 8.00 ajungeau pe tarla. Cand avea pamantul lui, bunicul se scula la 4.30-5.00 si pleca la sapa. Taranii d ela CAP nu mai aveau tragere de inima. Si seara veneau tot cu carutele, si carau orice ar fi fost de folos. Toata lumea inchidea ochii…

  2. Ca lectura alternativa … asa mi-a transmis fiica mea (in sens admirativ pentru tinerii care manifesta – protesteaza si ea undeva in Europa).
    Sa stiti ca am citit de multe ori scrisoarea. Si mi-am readus in minte in aceste nopti si Bucuriile de parinte, care a descoperit – in copilul sau – cum se nasc si se sedimenteaza valorile, cum devin niste specialisti, dar si grijile avute pentru educatia / sanatatea lor pe vremea cand inca nu plecasera din tara.
    Dar m-am simtit profund jignita de afirmatiile:
    Din pacate aceste doua generatii, luate per ansamblu, sunt iremediabil pierdute.…
    Noi suntem generatia obisnuita sa ni se dea!
    Pana acum 2 nopti, eram o persoana care a crezut ca daca tu esti corect, asa sunt si ar trebui sa fie si cei din jur, dar fiul meu m-a intrebat pe Skype ceva de genul: Mama, cat timp iti trebuie ca sa vezi adevarata fata a lumii?
    Si atunci m-am gandit ca, daca este timp, se poate spune si cum au fost unii din vechile generatii. Sa stiti ca eu, ca studenta, am protestat pe fata in sedinta de partid pe facultate cu privire la faptul ca faceam armata si din aceasta cauza aveam prea mult ore de curs, laboratoare, seminarii in celelalte zile ale saptamanii, si in afara de ceva racnete ca nu sunt asa multe ore pe zi, nu am fost supusa la nici un fel de represalii si ulterior s-a rezolvat si problema cu orele.
    Nimeni nu se mai gandeste cat de mult au muncit romanii dupa al II-lea Razboi Mondial si ce sacrificii uriase au facut pentru a ridica din daramaturi o tara bombardata de nemti, americani si rusi, ca am fost obligati sa platim datorii uriase de razboi, desi ajutorul dat de Romania pentru terminarea celui de-al II- lea RM a fost important, ca adevaratii veterani din razboi primesc niste pensii suplimentare mizere fata de pensile procurorilor, avocatilor, magistratilor, parlamentarilor, si a altor structuri.
    Si parintii mei si noi (generatia lor, a noastra) facem parte dintre cei care s-au sacrificat si au fost sacrificati pentru platirea datoriilor de razboi/externe si reconstruirea Romaniei.
    Sa stiti ca bunicul meu, de pe mama, era sa fie impuscat de rusi, cand au spart frontul de la Iasi, spunand ca fiind blond si cu ochi albastri este neamt si ca trebuie sa plateasca pentru macelul de la Odessa. Si bunicul, bunica dupa socul avut, in loc sa trimita copiii la facultate, a preferat sa cumpere pamant (si l-a luat colectiva) si sa duca enorm de multi bani la biserica (numai de la banii dusi o singura data se putea cumpara o casa cu ei – parintii mei nu aveau unde sa locuiasca – dar asta a fost alegerea si credinta lor). Si soarta a facut ca parintii mei sa ii ajute cel mai mult cand au fost batrani si bolnavi – dar asta a fost alegerea parintilor mei.
    Tatal meu (veteran de razboi) a luptat in al II-lea RM impotriva armatelor germane (nu completez cine erau aliatii nemtilor) din judetul Bihor pana in Cehoslovacia, de unde au fost intorsi acasa, si a venit pe jos, ranit/operat la picior din cauza unei schije de la o bomba.
    Desi nu avut nici o sustinere materiala (parintii lui au erau in Basarabia, chiar dincolo de malul Prutului – cateodata granicerii romani si rusi il lasau sa vorbeasca cu parintii de pe un mal pe altul – bunicii aveau via chiar langa granita – ce tragedie sa-ti faci cu mana de peste Prut si sa nu te poti imbratisa, sa nu poti sa te intorci acasa pentru ca ai fi fost deportat deoarece ai studii) a terminat Scoala Normala, a fost invatator – cu oamenii dintr-un sat a construit o scoala in 1948, a terminat o facultate si a devenit profesor de matematica, a educat zeci de generatii. Si vechii elevi care il intalnesc pe strada ii spun Sarut mana domn profesor, pentru pregatirea, educatia pe care le-a acordat-o si pentru faptul ca ii medita gratis dupa orele de scoala pentru examene. Anul acesta va implini 94 de ani si este foarte suparat pentru tot ce s-a distrus in aceasta tara (tara, care in anul 1989, nu mai avea datorie externa) si pentru ura si discordia care este din ce in ce mai mare.
    Mama mea, trimisa in Refugiu la Bucuresti a fost acoperita de pamant in Gara de Nord in timpul bombardamentului american (victima colaterala – desi Romania lupta deja impotriva nemtilor), a fost salvata – dar nu i-a urat pe americani. Si mama mea a fost invatatoare, bibliotecara, contabila la un liceu cu cantina – dar nu a furat nici carti, nici mancare.
    Eu, cand am terminat facultatea, am primit repartitie la un combinat care se ridica pe un teren mlastinos – se bateau piloni in mlastina pentru a asigura rezistenta solului, utilajele erau cumparate de la nemti, americani si japonezi. Am muncit in frig, in ploaie, dar ma simteam mandra, am primit aprecieri de la americani ca am calculat ca mai trebuie o pompa de rezerva pentru transportul pneumatic, aprecieri de la colegi ca am sesizat ca nu era contractata instalatia de azot si ca nu era proiectat si comandat un utilaj – toate acestea nu din lipsa de specialisti sau responsabilitate, ci pentru ca se dorea sa se dea cat mai repede in functiune, sa aiba cat mai multi oameni unde munci. Am tradus carti tehnice din engleza (in timpul liber) pentru o sectie care urma sa produca numai pentru export, am facut planse de proiectare acasa – in casa primita de la combinat – pe masa din sufragerie (in timpul liber, uneori dupa 10 ore de munca), am stat in frig – dar m-am mai incalzit cu un calorifer sau cu o oala cu sare fierbinte, am mancat mai putin – uneori o supa la pachet pentru ca trebuia sa mobilam casa, sa cumparam electrocasnice (parintii mei s-au oferit sa ne ajute, dar nu am vrut). Sotul meu lucra la trustul de constructii, care se ocupa de ridicarea combinatului, in conditii grele de santier, dar nu a dat bir cu fugitii pentru un loc mai caldut. Si cu toate acestea eram veseli, citeam multe carti, ne intalneam cu prietenii, faceam petreceri, mergeam in fiecare an in concedii la mare in hoteluri pentru straini/romani si nu era atata ura si invidie ca acum. Lumea era mai civilizata, nu arunca gunoaie pe strada, participa la munca patriotica (fortat) – eu, in scoala am curatat terenul viran de la Baile Nicolina Iasi, am participat la amenajarea zonei verzi din cartierul Mircea cel Batran. Bineinteles ca, comentam, dar pana la urma luam totul ca o distractie si nu am patit niciodata nimic pentru comentarii si vociferari.
    Nimeni nu se mai gandeste la efortul de a fi creat generatii intregi de medici, doctori, profesori, ingineri, asistente medicale, specialisti de inalta calificare din toate domeniile, mana specializata de lucru, toti cei pe care vestul, estul, toate tarile straine i-au capatat fara sa investeasca un leu in educarea si specializarea lor, doar pentru faptul ca le-au oferit un salariu mai bun decat in Romania, desi nu se bucura chiar de toate privilegiile nativilor.
    Si ei au plecat fara sa le pese ca s-au daramat fabricile, sistemul medical, educational, ca s-au taiat padurile, ca, copiii care provin din medii defavorizate nu mai au acces la scoli bune si la educatie, ca sunt copii care nu au ce manca si cu ce se imbraca, ca suntem mai poluati ca inainte de 1990 (ma refer printre altele la ambalajele din materiale plastice) si mai necivilizati pentru ca se arunca gunoaie pe strazi fara nici o jena. Daca s-ar amenda pe loc aceste persoane(inclusiv cele care nu strang mizeria de dupa cainii proprii scosi la plimbare) s-ar strange niste sume la bugetul primariilor si ar fi si orasele mai curate.
    Toti spun ca vor sa se intoarca sa munceasca in tara si ca de asta participa la proteste. Dar unde sa se intoarca? Din fabrici nu a mai ramas nimic, s-au vandut utilajele, otelul, pana si molozul, spitalele vechi trebuie daramate si refacute, scolile vechi la fel (pentru ca nu s-a mai investit nimic obiectiv si rational). Nimeni nu se gandeste ca ar trebui inceputa o campanie de reparare a blocurilor vechi, a instalatiilor sanitare, electrice si de gaz metan, a barajelor si hidrocentralelor care pot deveni un pericol public. Nimeni nu se gandeste ca vaccinurile trebuie fabricate luind in considerare tipul de populatie nativ al Romaniei si nu importate.
    Nimeni nu se mai gandeste ca dezbinarea este din ce in ce mai mare, ca ura este mai mare ca niciodata, ca s-a schimbat personalitatea romanilor, ca in mare parte am devenit o tara de consumatori, nimeni nu se gandeste cui a folosit acest lucru.
    Manipularea populatiei deja produce efecte in linistea si sufletul familiilor. S-a creat o stare de iritare chiar si intre parinti si copii; tineretul considera ca daca trimit niste euro in Romania asta ajuta la ridicarea ei – imi pare rau, dar asta ajuta la a cumpara lucrurile de import care au inundat piata interna (alimente, haine, electrocasnice, materiale de constructii) si la a plati consultatiile medicale particulare/ preparatii scolare daca mai ajung banii.
    Tristetea este ca nu stiu daca generatiile de dupa 1990 au puterea, vointa si posibilitatea de a construi asa cum au facut generatiile bolnave de boala comunismului (la vremea respectiva am considerat ca este ca o religie; daca vrei crezi in ea – daca nu, nu), generatii care au avut speranta ca, copiii lor o vor duce mai bine.

    • E normal sa ai propriile pareri despre cele traite. Mai era o fraza acolo, in strisoare: „Exceptiile nu sunt atat de importante, procentual, pentru a putea rasturna statistica generala”.
      Parerea mea asta este, ca noi nu suntem capabili sa facem o reforma reala, trainica. Poate am fi putut sa o facem in 1989, dar pana ne-am dezmeticit, ne lucrasera baietii. Noi n-am avut Carta 77, Solidarnosc, literatura de samizdat, s.a.
      Tinerii o pot face, au mai putine idei preconcepute. Noi trebuie sa-i sprijinim, si sa le impartasim din experienta.

      • Aveti perfecta dreptate, tinerii trebuie sprijiniti – tinerii o pot face, dar daca vrem “o tara ca afara”, din pacate, nu stiu daca mai exista resursele materiale si financiare necesare, care sa le vina in ajutor, chiar daca noi (generatiile vechi) le vom impartasi din experienta noastra. Nu stiu daca marea lor majoritate va accepta aceasta experienta – multi tineri sustin ca acum sunt alte vremuri.
        Si ma tem ca atunci s-ar putea aplica, la data zilei, expresia: „Exceptiile nu sunt atat de importante, procentual, pentru a putea rasturna statistica generala”.

  3. Silviu, cred ca suntem cam de acceasi varsta. Si eu am doi copii, si ei au fost la proteste. In anii 90 eram printre cei ce impreuna formau un procent cu o singura cifra din totalul romanilor, pentru ca eram simpatizant si votant pnt cd. E frumos ce spui tu aici, m-a impresionat aproape tot ce ai scris. In acelasi timp nu sunt de acord cu tine atunci cand spui ca noi nu (mai) putem face nimic, avand in vedere ce si cum am trait si ne-am format. Eu iti spun ca putem face foarte mult, intelegand ce se intampla. Intelegandu-i pe cei tineri cel putin in masura in care noi am fost intelesi cand am fost ca ei. Acest lucru inseamna acel ceva ce-i peste dragostea si intelegerea parinteasca pe care o acordam neconditionat. E atitudinea si comportamentul nostru fata de lumea ce se schimba acum cu o viteza mult mai mare fata de timpul in care noi aveam varsta copiilor nostri . Lumea moderna si nu numai lumea moderna de acum, a construit bariere false intre generatii prin neintelegerea uneia fata de cealalta provenite exact din acelasi motiv . Schimbarile. In urma cu peste 2000 de ani, Socrate scria ceva ce poate fi aplicat si astazi despre tinerii de atunci. Cred ca prin efortul de-a intelege si accepta schimbarile, putem face foarte mult. Salutari cu toate cele bune!

    • Buna! Eu n-am zis ca nu putem face nimic. Indemnul final era sa ne apucam sa facem o tara normala, ca afara, si foloseam pluralul. Am spus ca nu prea suntem cei mai indicati sa dam sentinte morale, datorita compromisurilor facute.

  4. F.interesant articol, precum si unele comentarii pertinente. Eu nu discut despre politica in general, pentru ca sunt de parere ca marea majoritate a celor implicati in politica au standarde morale si etice cel putin indoielnice, indiferent din ce partid fac parte. Insa am fost la protest cu baietelul meu de 3 ani si cu sotul pentru ca am considerat ca e datoria mea si momentul ca parinte sa fac ceva pentru ca el poate, sa nu se confrunte cu aceeasi dilema… Chiar se poate sa nu ai o farama de rusine in a folosi o functie publica in interes propriu si astaa sa nu fie un act de terorism?
    Punctul dvs de vedere m-a facut sa vad putin diferit motivul pentru care parintii mei m-au educat ca nu e bine sa furi, dar totusi nu sunt dispusi sa se alature copiilor lor pentru sustinerea in public a acestei opinii. Sper ca fiul meu sa nu traiasca dezamagirea asta la fel cum probabil si parintii mei au speram intr-o schimbare dupa revolutie…

  5. Mi-a placut articolul. O parere a unui om din alta generatie.
    Acum voi da si eu o parere, a unei persoane mai tinere, care a avut norocul sa isi cunoasca si bunicii ce au trecut printr-un razboi si sa pot analiza mai multe schimbari si generatii.
    Asa ca imi voi incepe povestea cu bunicii, care povesteau despre cat de greu le era inainte. Cum erau multi frati, toti paduchiosi, toti muritori de foame, siliti sa munceasca de la varste fragede, fortati la propriu sa lupte in razboaie ce nu erau a lor, cum le mureau copii de diverse boli, cum ar fi raceala sau diareea, ca era un lucru la ordinea zilei la ei in sat – se murea pe capete, din lucruri banale. Pana si bunica mea a pierdut un copil din cauza prostiei. Ma uimea cand auzeam povesti despre cum isi tratau copii de rujeola cu moare. Si povestile multor batrani sunt la fel, nu doar a bunicilor mei. Iar educatia, nu era la indemana oricui, nu se facea in orice sat, pentru a-ti putea educa un copil, trebuia sa ai avere, sau sa gasesti vreun boier prin familie care sa fie dispus sa il finanteze, ceea ce era foarte rar. Scoala nu era pentru oricine, bunicul meu pentru a face 3 clase a trebuit sa plece din sat, sa vina la Iasi, sa simta lipsa familiei, dragostei parintilor, nu i-a fost usor. Pentru el acei oameni care l-au primit pentru studii erau mamuca si tatuca. Si totusi nu au fost decat 2-3 ani de educatie. Putin pentru noi, enorm pentru el.
    Concluzia mea a fost ca nu era bine inainte de comunism. O fi dezinformare? Batranii nostri ne dezinformeaza? De ce ar face asta?
    Cu siguranta pentru ei comunismul a fost o salvare. O salvare pe care au platit-o scump, cu pamanturile ce le aveau, cu libertatea, dar au obtinut educatie pentru copiii lor, o forma de organizare si un minim de confort. Copiii lor au avut posibilitatea sa invete, sa evolueze in alta directie decat munca campului. O fi fost bine, o fi fost rau? Nu am de unde sti.
    Dupa care incep povestile parintilor, cum erau ei coate-goale, au plecat la facultate sa se faca oameni, nu au avut nici un sprijin din partea parintilor, nici macar haine, mama imi povesteste ca avea 2-3 rochii pe care le spala zilnic. Parintii mei povestesc cum au invatat pe rupte si nu le-a fost usor, cum fruntile si cei mai buni erau rasplatiti pe merit, si pe buna dreptate, aveau intietate in toate, inclusiv la alegerea slujbei. Acele frunti au ajuns directori, cercetatori, sefi, profesori universitari, ce si-au dorit si erau respectati in comunitate. Lumea ii vorbea de bine, auzeam povestiri despre ei, despre cum le mergea capul, cum vorbeau, se comportau. Dar ce folos, aveau satisfactii pe anumite planuri, erau mai destepti, erau respectati, aveau bani, dar tot saraci erau. In viata nu te poti hrani doar cu orgolii.
    Cateodata mama imi povesteste ca nu avea nici macar posibilitatea sa imi dea o canita cu lapte o data pe saptamana, ca avea colegi de servici care si-au hranit copii doar cu ceai, ca era sa ma inec cu o bucata de salam la 2 ani- pentru ca asta era singurul lucru pe care l-au gasit de cumparat. Nu imi pot imagina grija unei mame cand nu are ce da de mancare copilului ei. Cred ca parintii mei au fost dintre cei ce nu furau, pentru ca nu am dus-o bine. Desi erau oameni in societate, acasa nu aveam ce manca.
    Cu siguranta nu a fost bine nici inainte de 89. Ma bucur ca s-a facut revolutia. Daca unii striga la tv ca comunismul a fost rau din tot felul de motive, eu stiu ca a fost rau datorita saraciei.
    Si a venit 89, magazine pline cu alimente, haine, dulciuri, jucarii. Norocul a facut ca ai-mei sa lucreze intr-un domeniu ce nu a dat faliment, cam ca programatorii de azi. Nu am dus lipsa de nimic, in timp ce noi eram multumiti cu ce aveam, fabrici au inceput sa dea faliment, prieteni de familie, oameni capabili au inceput sa o duca rau, erau oameni care desi aveau de unde cumpara, nu aveau cu ce cumpara cele trebuincioase. Nimeni nu avea nevoie de cunostintele sau abilitatile lor aici. Unii s-au rupt de familie si au plecat in lumea larga, au plecat si au intins mana catre altii care au putut sa ii ajute. Dupa care au inceput sa se ajute intre ei, cei plecati, pe cei ce au ramas acasa. Altii au profitat de ocazie si s-au imbogatit din diverse afeceri, doar ca au uitat ca nu sunt singuri pe pamant. Eu cred ca oamenii de la noi chiar nu sunt obisnuiti sa li se dea, spre deosebire de alte zone. Iar despre pensionari, cred ca au muncit o viata intreaga, si-au sfarmat sanatatea prin fabrici si pe campuri, le-a scazut capacitatea de lucru, li s-au subrezit oasele, mintea si acum ce sa facem? Ii judecam? Eu la varsta mea, sunt incapabila sa ii judec, dar ma mirca ca dumneavoasta, atat de apropiat ca generatie de ei o faceti. Sunt convinsa ca aceasta perioada a fost/este umilitoare si pentru ei.
    Mereu m-am gandit ca nevoile si amintirea lipsurilor poate i-au impins pe multi la lucruri necurate.
    Si am ajuns la generatia mea, cei care am ramas cu educatia aia comunista in scoli, educatia aia pe care o critici dar care te invata ca pentru a reusi trebuie sa muncesti, educatia aia accesibila pentru toti. Diferenta dintre noi e ca pornim in viata cu bunurile aduse de generatia de dupa 89. Noi nu o criticam atat de aspru, defapt eu sunt chiar recunoscatoare ca am putut beneficia de ea. Eu nu va cred cand ziceti ca v-ati fi dorit sa va educati copilul altfel, pentru ca in momentul de fata sunteti tare mandru de el. Se pare ca scoala, societatea, familia i-a oferit cunostintele necesare pentru a fi cine e si sunteti mandru de el.
    Si uita-ne in prezent, avem ce manca, avem ce imbraca, putem obtine o casa, o masina pe merit. Noi nu ne dorim sa o duc bine, pentru ca deaja o duc bine, ci sa o ducem bine. Nici macar nu ne dorim sa fim ca afara, pentru ca am fost afara, am locuit afara, putem merge oricand afara, munci afara, trai afara, suntem egali cu cei de afara. Acum cand ne putem plimba liberi oriunde, ce mai inseamna afara de fapt? Cu tehnologia existenta nu mai exista nici macar distanta.
    Putem intelege furturile, dar nu le putem accepta ca normalitate. Intelegem ca fiecare actiune are o consecinta care trebuie asumata. Cu siguranta data viitoare ne vom gasi niste reprezentanti mai buni si vom iesi mai multi la vot, dar pana atunci nu putem decat sa veghem si sa mai tragem semnale de alarma. Defapt acum am iesit sa aparam ceea ce avem, si e bun, ceva ce nu dorim sa schimbam. Poate vi se pare ca nu ati facut nimic in 30 de ani, dar eu cred ca ati facut o gramada. Deasemenea cred ca ati auzit si mai des expresia „schimbarea incepe cu mine”. Sper ca aceasta expresie sa devina un stil de viata. Eu asa privesc trecutul si prezentul. Si cred ca nu sunt singura.

    Stiu ca am scris mult, poate nici nu va citi nimeni tot, dar am simtit nevoia sa clarific unele lucruri.

    • Citesc cu atentie toate comentariile, n-am ocolit niciunul. chiar cred ca ai putea scrie la randul tau o scrisoare deschisa. Intr-un fel chiar ai facut-o, doar ca mi-ai trimis-o mie. Imi pare rau ca in text par a face pe judecatorul, de fapt eu am acordat circumstante atenuante generatiei mele. Care e atinsa de un microb, continui sa cred asta. Prin atra ca afara eu inteleg o tara normala. Unde guvernul lucreaza pentru oameni. Nu m-am referit la bunastare.
      In rest ce sa spun, amandoi am simtit nevoia sa ne impartasim parerile. Eu am scris textul respectiv in transa, nu l-am gandit prea mult, l-am simtit efectiv. Nu am pretentia ca el este un adevar absolut, dar sper ca tinerii care au citit vor intelege mai mult despre trecut.
      as publica textul tau pe blogul meu, ca o reactie a altei generatii. Ce spui?

      • Din punctul meu de vedere, ce am scris este deaja publicat pe blogul dumneavoastra. Nici eu nu consider ca detin adevarul absolut, dar m-am intristat putin cand am vazut ca va judecati atat de aspru generatia. Pentru mine generatia parintilor mi-e cea mai draga. Daca am da timpul inapoi, nu as putea concepe alta educatie mai potrivita pentru mine. Noi suntem constienti cand ceva e gresit datorita voua si educatiei ce am primit-o acasa. Si eu cred ca parintii ne sustin si ne aproba in ceea ce facem, chiar daca nu ne-o zic, si dumneavoastra ati confirmat acest lucru. Si cred ca si guvernul actual ne sustine in secret si ca s-a saturat sa fie aratat cu degetul. Si ii vom arata cu degetul pana „se vor descurca” sa rezolve situatia pe care au creat-o; iar daca nu se vor descurca ne vom gandi la un plan sa ii ajuam sa se „descurce” cumva, mai devreme sau mai tarziu cineva va trebui sa suporte consecintele. Ce se intampla acum pentru noi este o lectie, o palma pentru ceea ce am facut sau nu pe 11 decembrie, pentru ca nu ne-a trecut prin cap ca s-ar putea ajunge pana aici. Cred ca puteam preveni acest lucru, dar acum trebuie sa il tratam.

  6. Bravo oameni tineri si frumosi! Sintem mindrii ca generatia copiilor nostrii sint activi si gindesc asa de corect si frumos! Noi parintii lor ii sustinem in tot ce fac si gindesc. Felicitari! Multumim ca existati!

  7. Nascuta in ’89. E drept ca citesc de cele mai multe ori pe diagonala, acum insa am citit tot. Apreciez mult onestitatea scrisorii dvs. Parintii mei au spus-o in repetate randuri: „Nu stiam ca se poate si altfel”.
    Nu conta pentru nimeni ca erau intelectuali cu vise, ambitii si potential, erau pur si simplu nivelati de sistem. E dureros cand ma gandesc ce ar fi putut sa devina, daca li s-ar fi oferit libertatea pe care o gustam noi acum (mai mult sau mai putin). Faptul ca erau „pocaiti” ii lipsea si de o alta serie de beneficii. Tata a incercat sa-si implineasca niste vise antreprenoriale dupa revolutie, dar era trecut deja de 50 de ani si n-a rezistat foarte mult. Cu toate astea nu a incetat sa viseze si sa spere ca noi vom folosi darurile ce ne-au fost date. In cinstea lor…

  8. Frumos articol! Intradevar multi se regasesc in poveste!

    • Unora s-ar putea sa nu le priasca…

    • Ne asemanam in „milioane” de ganduri si momente ale vietii. Si eu am un fiu care a terminat automatica. Lucreaza de peste zece ani „inafara”. Dupa „revolutie” am protestat in Piata Victoriei pentru sustinerea punctului 8 al declaratiei de la Timisoara, cu copilul de cativa anisori de mana. Nu am avut incredere in FSN din motive evidente inca de pe atunci. Cunosc bine perioada de dinainte de ’89 si sunt de acord cu cele spuse de dumneavoastra aici. Din pacate, nu numai generatia de peste 50 de ani nu intelege legatura dintre „mita electorala” din 2016 si evenimentele grave petrecute dupa castigarea alegerilor de catre PSD. Am constatat ca sunt si multi tineri care cred in teoria conspiratiei si vad in spatele protestelor din fata guvernului „papusari” ( Soros, multinationale, ong-uri, etc…). Mesajele nationaliste si xenofobe au mare succes la un anumit gen de public. Nu e vorba doar de lipsa de informare aici, ci de un anumit profil uman. Oarecum l-am „depistat” ( sunt in principal persoane cititoare de site-uri esoterice, nationalist-extremiste, crestin-ortodoxe…). :((( Dar sa inchei intr-un ton mai optimist si sa imi exprim speranta ca vom trece si peste acest hop, ca tara si neam.

    • Niste ganduri.
      Am descoperit un om, o constiinta si un mod lucid de a privi oamenii si vremurile.
      Si pe alea si pe astea. Am citit toate comentariile. Si raspunsurile. Cu ingaduinta Dv, as adauga si eu niste ganduri. M-a impresionat o doamna plina de nostalgie dupa vremuri in care parintii ii erau alergati de militie sa le ia rodul muncii lor. Si doamna era inrourata interior de nostalgia vremurilor ! Vorba lui Tzutzea, sunt fericit de prapadul pe care il produce cancerul in mine ! Regretul nostalgic al vremurilor de dinainte de 89 seamana cam cu un exemplu pe care il dau eu frecvent: iti dau un cocos minunat, dolofan, viu sau recent sacrificat ! Sigur ca il poti manca, perpelit, transat, ales, gatit ! Dar daca te pun sa-l mananci asa, si daca mai e si plouat si pute temeinic ? Il mai mananci ? Cu totul ?Vremurile de sub Ceausescu sunt judecate selectiv, ne amintim doar pieptul si copanele de la cocos, uitam selectiv matzele si penele puturoase ! Apoi, legat de descurcat si furat, am doua exemple: Cand s-a facut colectiva, aveam 6 ani si jumatate, dintr-o familie de mijlocasi, am ajuns fii ploii, cu ograda goala ! Cinci copii, doi parinti si doi bunici, fara niciun venit ! Acolo, cativa ari de gradina ceva pasari, un purcel cand erau bani sa-l cumparam si o vitica de cateva saptamani, lasata, parca in batjocura, Am asteptat doi ani pana ne-a salvat cu laptele ei ! Bunicul a murit repede, de inima rea ! Bunica imi spunea, cand plecam la camp, la scalda, la pasunat vaca respectiva: Sa iei de pe camp tot ce poti, ca nu e furt cand recuperezi de la hotii ce ti-au luat tie….Si al doilea exemplu,real: Un foarte bun mester de santier, genul acela de barbat priceput, intre 45 si 50 de ani, foarte bine platit, care-ti duce o constructie cap-coada, este gasit la controlul de la terminarea zilei de lucru, la o investitie mare, cu o caramida poroterm in geanta. Dus la seful lui, care il aprecia in mod deosebit, si intrebat daca cumva nu a fost subiectul vreunei farse a colegilor, omul raspunde ca nu, el a luat-o, ca obisnuinta e mai tare decat el si ca nu poate dormi noaptea daca pleaca seara cu mana goala..! De necomentat ! Ne-au mutilat iremediabil cei 70-80 de ani de dupa razboi, ne-au rasucit tabla de valori umane si etice si ne-au dat cu ea in cap ! Ce e de facut ? In orice caz, daca noi nu mai putem sa mergem sa protestam, macar sa nu-i infieram cu manie gen „imgb face ordine!” Ca tocmai impotriva celor cu mentalitate de hoti protesteaza copiii astia ! Marturisesc ca ma alatur lor si eu, deseori, usor rusinat ca generatia mea n-a reusit ceeace ei sunt pe cale sa reuseasca !

  9. Aveam 4 ani la revolutie, am in minte doar franturi de pe la cozile interminabile cand ma tinea mama in brate. Mi-am regasit familia in acest articol, fix asa cum ati descris-o! Am crescut cu branza si laptele pe care le scoatea mama in cizme din fabrica unde lucra.
    Mi-a placut f mult articolul! Pentru mine a fost o lectie de psihologie. Cred cu tarie ca putem construi o Romanie sanatoasa…o sa ne ia ceva vreme, dar vom reusi!
    Multumesc!

  10. …si totusi, nu uita sa iubesti…

  11. Se vede BOLDUIT ca nu ai inteles mare lucru din trecut si nici prea mult din actualitatea post-decembrista! Poate fiul tau se va trezi fara ajutorul tau. Este trist ca vrei sa ii spui ceva, dar n u stii ce si cum! Eu,cel de peste 50 de ani, am participat la dezvoltarea unei afaceri de succes romano-americane (pe care americanii au si cumparat-o integral) si care lucreaza foarte bine si acum.
    Sa il duci pe fiul tau (minor) la manifestatie si sa nuu ii explici pt intelesul lui pt ce te duci (il duci) dovedeste ori bravada ori iresponsabilitate. Si,….asta vrei sa promovezi si sa dezvolti: sa se faca politica in strada? De ce nu iti „obligi” politicienii alesi sa iti reprezinte „on the spot” interesele? Sau de ce, tu adevaratul democrat, nu respecti votul celuilalt? Ti se pare ca esti mai „cool” decit el, ca esti coineva mai ceva decit el? Nu suntem oare TOTI egali in faca votului?
    Asa ca mai reflecteaza Silviu draga! Si informeaza-te multi-focal si multi-surse!

    • Multumesc pentru opinii. Gandim diferit, desi am lucrat amandoi cu americanii. Eu am invatat altceva de la ei. Partea de propaganda n-am inteles-o, insa, e preluata de la postacii de profesie? De unde stii ca am votat? De unde stii cu cine? Ai vazut undeva in scrisoare scris: Jos Guvernul?

  12. […] finalul acestei postări, vă las să citiți o scrisoare deschisă către fiul meu. Și către fiii voștri… a unui simplu român. Și încă una, pe care o puteți citi […]

  13. Am trait si eu acele zile din comunism, si eu am mancat de la un abator ca era pt. toata lumea si deaia nu sa inchis sa ne trimita acasa, uni inteleg alti nu. De acum inainte nu mai putem schimba noi pre multe , o sa emigrez in SUA impreuna cu fiica si sotia mea,poate acolo o fii mai bine nu stiu cum e sa traiesti zi de zi acolo.

  14. Superbă scrisoare. Atât de mult am regăsit trăirile descrise încât m-a podidit plânsul. Regret enorm că si copiii noștri sunt nevoiți să iasă în stradă pentru a fi respectați. Multumesc pentru o minunată scrisoare.

  15. Absolut minunat articol! Felicitări și dumneavoastră pentru fiu, și fiului pentru dumneavoastră.

  16. Mult adevar, insa ca unul trait la tzara, apoi invatat si format la oras, nu pot fi de acord cu toate cele spuse. Am vazut multe si de atatea ori m-am vazut frustrat. Parintii m-au invatat sa nu iau nimic din ce nu este al meu, asa ca ceea ce spuneati despre ce se petrecea, nu puteti generaliza. Principiile pe care in familie mi le-am format, in scoala si din pildele auzite duminica la biserica, le-am avut si inainte de ’89 si ma calauzesc si acum si asa le-am transmis copiilor mei. De multe ori, zelosul brigadier, din trei capite, ti-o lasa pe cea mai mica sa o duci acasa caci de la tine nu avea ce „sa-i pice”. Ii vedeam insa pe altii cum fura si sunt sigur ca si in familie li se spunea acelasi lucru pentru „a se descurca” in viata, sa nu fie „fraieri” (acest cuvant in casa noastra nu a fost rostit niciodata!). Insa ceea ce cred acum, este ca asta a facut mult rau educatiei si mentalitatii acestui popor. Asa ca nu trebuie sa ne mire, caci cam ceea ce sameni, ajungi sa si culegi.

  17. Am citit aproape toate comentariile cu destul interes. Un dialog de bun simt, fara insulte, fara patima, fara dispret fata de interlocutor. Daca am fii capabili sa ne comportam intre noi in acest mod intotdeauna, fiul domnului s. nu ar mai fi fost nevoit/ sa iasa in strada. Nu strada trebuie sa rezolve lucrurile in tara.

  18. Un articol frumos,de mult bun simt si mai ales REAL.mi-ai placut si comentariile duse pe un ton decent.
    Eu care sunt nascuta in ’55 stiu cat de tragic de real ne-a fost viata condusa de Tatuc.Indiferent de mediul social,aerul era acelasi.Inchis si fara nici o informatie reala care sa duca la cresterea peroanei ca OM.Din contra s-a luptat necontenit pentru indobitocirea omului, pentru depersonalizarea lui.Sper din suflet sa se schimbe situatia ,as vrea sa ma intorc in tara si sa ma bucur de ce vad,aud..Si acum multe cunostinte de ale mele,isi fac vacantele in tara.Vin mai obositi,mai extenuati decat la plecare. Am mai fost si eu de cateva ori de la plecarea mea in strainatate,dar am ramas cu un gust amar.Se continua vechile obisnuinte ale descurcarelii…si multe alte obiceiuri pe care le speram apuse. Ok,nu va mai plictisesc,nu vreau sa repet ce-ati spus voi. Doresc doar din suflet ca tinerii de azi sa-si dea seama de marea responsabilitate pe care o au,dar nu privind-o ca pe-o greutate,ci din contra : Ca pe-o bucurie ,bucuria realizarii ,la care desigur se munceste,ca altfel nu se poate. Si cu parinti si rude ca voi in preajma,o sa le fie mai usor .Succes si inca o data ,felicitari pentru articol.!.

  19. „daca asteptati ca altii sa reformeze Romania, si sa v-o puna pe tava, va inselati! N-o vor face, pentru ca nu stiu, nu vor si nu pot s-o faca”

  20. Nolan Cojocaru

    „Auzi, ma, e foarte important sa traiesti viata astfel incat, atunci cand te uiti dimineata in oglinda, sa nu-ti vina sa te iei la palme.”
    Păi, din moment ce Dragnea este absolut convins că are dreptate şi că e bine ce face, nu prea are motive să se ia la palme singur…

  21. Excelent, o radiografie clara si impartiala a celor traite de generatia anilor ’50. Am speranta ca experienta nu se va mai repeta la nepotii nostri- copiii mei au plecat din tara, pentru ca in perioada 1990-2016 a fost un capitalism barbar si salbatec, fara noima, fara repere de nici un fel, distrugator de tot ce inseamna uman….

  22. Sunt exact în situatia ta.Am un baiat si o fata,doctorand si jurnalista. Au fost foarte buni la carte si am facut fata cu greu strelilor di facultate caci erau amândoi în scoala .Au fost prin strainatate si s-au întors ,aici e casa mea si aici vreau sa schimb ceva,dincolo suntem roboți care muncim pentru străini.Acolo nu se terminau niciodată banii,aici ,a doua zi plătești datoriile la stat si te relaxați plimbandu-te fara bani în buzunare.Eu ii ajut la sfarsit de luna pe fiecare,nu mi se pare normal sa nu poți avea o casa cu o chirie normala,după o viata de tânăr studios care a citit mult si a avut note maxime.Va rog ,schimbați radical clasa politica ,nu asa cosmetic.Ăstia s-au ajuns si fac numai rele.Voi iesi si eu cu drag pentru generațiile urmatoare.Hai bătrâni si voi ca daca nu e vai de noi!

  23. F.frumos!Multumesc!

  24. Excelenta scrisoarea ta, Silviu. Te felicit pentru modul in care ai sintetizat toate trairile acelor vremuri,speram apuse. Doresc ca fiul tau (si fiica mea) sa aiba intelepciunea sa aleaga cea mai buna cale pentru binele/fericirea lor. Tie iti doresc sanatate si un condei inspirat,chiar ai ce spune/impartasi ! (Atat celor tineri ,dar mai ales celor care nu-si mai „amintesc” :-).

  25. Prostia nu are margini , traim acelasi scenariu ca in in 89 cand am fost manipulati din afara , pacat ca te-ai nascut in 63 dar minte nu ai deloc , cei mai multi dintre cei de la protest s-au dus ca e „cool” fara sa le pese ce va fi maiine ,de altfel nici nu ii intereseaza motivul pentru care ies in strada , democratie se castiga dar noi mergem spre totalitarism , avem alegeri dar nu mergem ca nu e „cool” e mai „cool ” sa iesim in strada,sa urlam si sa rasturnam regimul ales in mod democratic.Nici nu ma mir de fiul tau , la asa tata asa fiu .Pentru el e simplu pleaca afara si s-a rezolvat , i se rupe de tara asta !Asa comunisti cum au fost v-au lasat o TARA , voi cei de azi nu o veti mai lasa nimanui ,pentru ca nu va mai exista .Dar nu-i nimic e „cool” sa fii rob !

    • D-na daca asta ati inteles!!!! inseamna ca in mentalitatea d-v e COOL SA FI HOT…

    • Asa este , cu pregatirea stau mai rau. Cu ce te ocupi, daca nu te superi, si ce pregatire ai? Cand eu conduceam o firma cu mii de oameni in spate, tu ce faceai? Pacat ca porti numele unei persoane deosebite! 🙂

    • Prostia intr-adevar nu are limite! – esti dovada vie, tovarasa! Ce tzara au lasat komunistii – slugile Moskovei ?!?!? Una in care nu gaseai nici vata medicinala?!? – dar nici masina de gatit (,,aragaz”) sau de spalat?!? – trebuia sa te inscrii pe liste de asteptare – liste de prioritati facute de tovarasi, desigur, unde ei se puneau primii !! Am indurat de foame si de frig si am stat pe intuneric, si zeci de ore la cozile de la alimentele de baza de prea multe ori ca sa uit!… Si care ,, regim ales democratic” ?!? – de cine ?!? – de babele stupide prostite seara de seara de trambitzele Varanului ? De coruptzii care isi adjudeca toate licitatiile trucate, si dau para-ndarat-ul ?? (am auzit ca a crescut la 40% deja – si ca se da IN AVANS!) De pensionarii cu studii medii care primesc lunar fara sa miste un deget pensii mult mai mari decat absolventii de facultate plus masterat care lucreaza de dimineata pana seara ??!?
      Du-te-nvartindu-te in Rusia, sau mai bine, in Coreea de Nord! Acolo poti gusta infinitele binefaceri ale comunismului – dar mai intai, sa stai vreo doua saptamani in Koreea (de Sud), ca sa ai termenul de comparatie corect – acelasi popor – despartit in doua: o parte sub capitalistii americani, alta sub comunisti – cei mai buni prieteni al tembelului gangav cu 4 clase din Scornicesti, care ne-a distrus tineretea !

  26. Foarte tare! Total de acord, cu mentiunea ca tinerii chiar citesc mult! 😊

  27. Stimate domn,referitor la scrisoarea dumitale catre fiul care este din generatia noua si dupa cate deduc sunteti casatoriti dupa revolutie vreau sa va spun ca nu sunt in asentimentul dvs.Stiu , o sa ma etichetati comunista! Sunt nascuta in 1959, am crescut si invatat sub comunisti, parintii mei erau necooperativizati si erau vizitati cel putin de doua ori pe an de duba politiei pentru ca cei de la judet raportase ca nu sunt gospodarii individuale, aceste vizite , nu tocmai elegante, le infruntam noi copii caci tata si mama fugeau de acasa si ne torturau pe noi copii sa-l aducem pe tata sa semneze ca se trece la colectiv. Chiar si asa , copilaria noastra a fost una foarte frumoasa si adevarata.Adolescenta la fel de frumoasa . Desi erau timpuri grele si atunci, nu erau toate cate sunt astazi dar era un farmec aparte iar noi nu aveam nevoie decat de liniste , intelegere , bunavointa , omenie , bucuria de a exista si a avea strictul necesar. Era greu de bani la tara ,aveam tot ce ne trebuie in ograda casei noastre , nu ne-a lipsit nimic , parintii nostri ne-au crescut in respect , credinta in Dumnezeu , omenie , cei sapte ani de acasa, ne-au educat asa cum au putut ei fara sa fie obligati de autoritati.Pentru ca tata era necooperativizat , i s-au luat gratis la CAP tot ce a avut si lui i-au dat la 13 km distanta de casa niste terenuri degradate ca sa poata sa isi intretina familia.Primavara cand se ara campul , luam ghiozdanul cu caiete si mergeam pe rand la arat ca sa ducem de cap pe brazda vacile injugate la plug apoi la ora 11 plecam pe jos direct la scoala incat sa fiu acolo la ora 13 cand incepeam orele.Toamna , de la scoala ma duceam direct in camp , intre timp tata incarca carul cu porumbul in coceni si eu trebuia sa duc vacile de cap pe drum acasa unde imi descarca carul mama si ma intorceam la camp iar unde sa incarcam iar carul si sa vina si tata acasa si ajungeam undeva pe la ora 21 acasa.Toate astea s-au intamplat aievea!In liceu,vacanta mare ,am muncit la ferma sa-mi strang banii de internat iar acasa hraneam cu tain din faina de porumb cate 2 castroane zilnic un tauras si-l rasfatam la iesle cu snopi de mohor fraged carati in spate ca sa-l facem de 450 de kg ca sa-l dea tata la contract in preajma deschiderii scolii sa avem banii necesari de plecat la scoala…cei de astazi si de dupa revolutie , nu au prins asa ceva!O fi timpul lor cum spui dar…eu spun ca acela se refera la faptul ca tinerii trebuie sa puna osul la munca!e plina tara de trantori…vor bani multi si fara munca , vor totul dintr-o data nu are importanta cum , nu se poate asa ceva , nu este corect.Familia de tip nou , tata cu copii de mana la protest , ca sa se distreze(sac!) , o mare cretinie si parinti total iresponsabili! parintii mei , agricultori fara facultate , niciodata nu ne-ar fi dus la protest ca sa ne distram!noi copii am muncit in gospodarie dupa puterile noastre alaturi de parinti, am crescut animale si le-am ingrijit,participam in cursul saptamanii la muncile campului iar duminica mergeam in sat la caminul cultural la film,tot acolo era un singur radio tin minte si azi ca era urcat pe un stalp din lemn ca cei de la electricitate ca sa fie auzit de tot satul, mai mergeam la baluri sau nunti, distractiile noastre erau altele decat ale generatiilor nascute de dupa revolutie , copilaria mult mai frumoasa decat a lor.Toti au ajuns oameni de nadejde tarii , dupa cat s-au straduit, era liber sa invete cat vrea si unde vrea oricine ca si astazi dar examenul atunci era examen si nimeni nu indraznea sa statea fara servici pentru ca era intrebat din ce traieste , astazi nu mai intreaba nimeni din ce traieste cineva care are vile peste noapte si masini luxoase cum numai in filme am vazut…bugetari fiind!Tot astazi , muncesc si eu , tot bugetar , dar , din salariul meu , abia reusesc sa platesc lunar utilitatile si o rata la banca de 380 lei pentru un imprumut luat ca sa reabilitez fatada blocului in care stau si sa schimb geamurile si parchetul in casa iar ce mai ramane cumpar de mancare, nu mi-am mai permis de cel putin 20 de ani sa-mi cumpar o haina noua, port aceleasi haine ,nu imi este rusine , asta este sau vreun concediu intr-o statiune, nu fumez , nu beau, de ce nu am si eu vile si masini luxoase ca in filme asa cum au cei mai multi din ziua de azi?Despre ce vorbim, de munca cinstita cumva?de tineri responsabili care muncesc cu adevarat?Categoric nu!Ce vad eu astazi?o tara in care 50% din populatie sunt asistati social! tinerii de astazi , desi buni de munca , sunt asistati social!O situatie anormala!

    • Viata mea pana la 35 ani, seamana mult cu a dumneavoastra, doar ca-s nascut in 1963. Diferenta este ca eu, la 35 ani, m-am trezit.

    • Domnule , pacat ca la virsta dumitale , nu gindesti ca mai sint destui oameni nascuti inainte si dupa anii 50 si multi dintre ei au dus-o greu si foarte greu , cu copii multi,muncind ca sa aibe ce sa manince , sa nu moara de foame .Unii dintre acesti copii au muncit de la CINCI ani , unii au mers la scoala ….. fara BANI !!! Germania s-a reconstruit cu nemtoaice , turci , sirbi …… Dupa anii 1960 nemtii care veneau la MAMAIA , spuneau sint intr-un miracol !!! Eu i-am auzit de mai multe ori ,dar atunci nu intelegeam .Eu consider ca e un mare pacat ca ai lucruri asa de neimportante , fara valoare , pentru propriu copil .E relevant de altfel si micuta …. ocupatie ! Pacat si de faptul ca te-ai …. desteptat doar acum si ce o sa inteleaga bietul de el . RESPONSABILITATE , MUNCA …INTELEGERE ??? Sanatate va doresc !

      • Fiul meu face Automatica si Calculatoare, eu la randu-mi am facut cea mai buna facultate tehnica din Brasov. Unde am invatat sa gandesc!Si am muncit si eu de mic, si sunt si eu nascut dupa 1950.
        Sincer, n-am inteles mai nimic din ce-ati scris.

      • Doamnă dragă, vreau sa-mi exprim părerea vizavi de ceea ce ați scris dvs până acum: sunteți foarte subiectivă. De ce?
        Pentru că veți considera în continuare că a dvs copilărie a fost mult mai frumoasă față de a celor născuți după căderea RSR. Raportat cu copilăria mea, în care nu a trebuit să muncesc zilnic înainte și după școală, oare o fi fost mai frumoasă?

        Iar eu în continuare nu înțeleg de ce se „scăpau” oamenii vremii la 8-10 copii de familie, când vremurile erau „atât de grele” precum și dvs afirmați? Copiii aceea or fi avut și ei o copilărie mult mai frumoasă ca a celor din ultimii 30 de ani?

    • Minunat! Știu și eu povești grele de supraviețuire ale părinților mei….și sunt trează de la naștere, am lucrat un an afară pentru o casă ce o construiesc de 10 ani și voi mai munci până voi putea. Nu am datorii la stat, căci așa m-au educat ai mei ,, plătești tot ce consumi și apoi te distrezi” și nu-mi doresc băieții prezenți la mitinguri politice. Politica se face prin votul liber exprimat.

  28. Frumosc scris si bune sfaturi. Totusi nu imi doresc sa avem „o tara ca afara”, ci imi doresc o tara unica, unde stim sa ne respectam unii pe altii. Unde sa nu acceptam toate curentele, doar ca sunt in trend. Unde sa invatam din greselile altora cat si din ale noastre. Unde sa respectam istoria si traditia. Unde sa avem grija de viitorul nostru, prin copii si prin ce lasam acestora. Unde sa tinem cont de nevoile tarii. Unde cei care conduc tara, sa caute binele tarii si al poporului, mai presus de al lor. Daca s-ar face astfel lucrurile, am prospera ca tara si ca popor.
    Si nu in ultimul rand, oamenii au nevoie de un tatuc, dar de unul care stie cand sa intervina si cand sa te lase sa te descurci singur, care stie cand sa dea si cand nu, care stie cand sa faca dreptate si cum, dar nu e nimeni care poate indeplini acest rol mai bine decat Dumnezeu. Avem nevoie de Dumnezeu mai presus de orice altceva.

  29. Respect dreptul, oricui,de a protesta,dar nu pot să fiu de acord cu cei câteva sute de mii care protestează şi să ignor milioanele care nu protestează.

  30. Bravo !!! Bravo !!! Bravo !!!

  31. Minunat scris ,m/a uns la suflet !atat de adevarat si usor de inteles ,după ani de îndoctrinare comunista noi,generatia pensionarilor e greu sa intrăm intr/o lupta a principiilor si valorilor sociale , cred ca este momentul ca generatia tânără sa preia frâiele țării si sa aducă Romania alaturi de țările Europei .

  32. Sava Lidia Minodora

    Aveti perfecta dreptate in ceea ce scrieti. Aveam 30 de ani la revolutie si mai am si acum in constiinta mea ceva viciat.Nu m-am adaptat usor noilor vremuri mai ales ca in tara nu s-a instalat o societate cu adevarat democratica, ci un capitalism salbatic inca cu tente comunistoide. Am fost naiva crezand in tot ce se spunea la televizor.Totul era o minciuna , incepand cu Piata Universitatii care ne era prezentata cu totul in mod mincinos. Spre deosebire de altii, m-am desteptat si mi-am dat seama de multe lucruri ce se intampla. Singura mea fiica traieste departe de mine cu familia ei. Nu credeam ca ma voi bucura vreodata de asta dar acum vazand cat de mult dureaza aceasta vesnica tranzitie spre civilizatie a Romaniei, imi pare rau ca nu am plecat si eu . Am ramas sa muncesc pentru un salariu mizer si acum am pensie la fel de mizera. O viata irosita , asta simt acum . Lasati baiatul sa plece , sa-si croiasca un drum bun in viata. Va fi mai apreciat decat aici ,unde valorile sunt rasturnate. Inca e tara celor care ” se descurca” .

  33. Pe 16 decembrie împlinisem 2 ani, deci nu am prins prea mult comunism și nici părinții nu mi-au povestit niciodată nimic. Dar treaba cu descurcatul am văzut-o când m-am mutat de acasă și mama a scos cutiile uitate într-un colț prăfuit. Erau pline de vase emailate, farfurii, căni de ceramică (avem fabricile respective în oraș). Mama era (și este) vânzătoare la alimentara de pe colț și toată lumea era atentă cu ea ca să pună de-o parte anumite produse.
    Tata se descurca de ațe de cusut și, mai rar, de bucăți de material de la fabrica de cămăși. Acum e doar jumătate deținută de stat, dar obiceiurile nu s-au schimbat. Eu mă bucuram întotdeauna de resturile de material și coseam rochii la păpuși 🙂
    Socrii mei la fel. Tot orașul lucra la uzină și fiecare trăia din schimbul piese-alimente. Diferența e că părinții mei nu duc dorul acelor vremuri și nici nu votează așa (o fi și diferența centru-sud).

    • Sper ca cei ce duc dorul vremurilor respective sunt din ce in ce mai putini. Eu nu culpabilizez pe nimeni, spun ca noi am facut compromisuri, ar fi bine ca tinerii sa faca o altfel de Romanie, unde sa nu fie nevoiti s-o faca.

  34. Eu din 1992 sunt antreprenor si platesc anual la stat taxe in jur de 200.000 de lei, asa ca dau nu iau, mai putin de 1% din cifra mea de afaceri este din contracte cu statul dar ca sa-mi pot derula afacerile am nevoie de liniste si predictibilitate.
    S-a sezisat CCR, de ca sa nu asteptam raspunsul lor?
    Parerea mea, puteti fi sau nu de acord cu ea, este ca acest guvern a facut un lucru extraordinar pentru firmele romanesti cu cifra de afaceri de pana in 500.000 de euro , PLATESC DE LA 1 FEBRUARIE1% impozit la incasari si 5% impozit la dividende, asta inseamna crearea de noi locuri de munca.
    Da, multinationalelor care vor fi impozitate suplimentar si nu vor mai avea voie sa transfere profiturile in alta tari nu le convine, acesta este motivul pentru care fetele de la HR au transmis: mergeti la proteste, nimeni nu va pune absenti, aveti program flexibil.
    Desigur, cei care nu au platit nici un leu impozit pana acum deoarece mergeau pe pierdere sunt si ei suparati ca de la 1 februarie trebuie sa plateasca impozit la incasari, subliminal sau direct, fac lucruri care sa-i determine pe salariatii lor sa mearga la proteste.
    Am si eu un fiu, cel putin la fel de bine pregatit ca si al dvs., la 25 de ani are propria afacere pe profit, facuta fara nici un ajutor din partea mea si care este 100% de acord cu mine.
    Ca sa nu fiu acuzat aiurea, pot sa va spun ca inainte de 1989 nu am fost membru de partid si nu m-am descurcat asa cum spuneti dvs. Nu toata lumea se descurca, nu toti am furat de la locul de munca dar da, muream de frig si de foame in casa cu frigiderul gol, asta-i motivul pentru care am si iesit la Revolutia din decembrie 1989.
    Eu concluzionez cam asa, eu sunt prostul, partenerii mei de afaceri corecti la fel, fiul meu la fel, noi suntem spalati pe creier fiindca vrem sa ne vedem de treaba in Romania si sa platim taxe la bugetul de stat.
    Ma astept sa fiu injurat dar imi aduc aminte de ce spunea Ion Ratiu in 1990:voi face tot ce imi sta in putere, pana la ultima picatura de sange, pentru ca dumneata sa nu fii de acord cu mine, aceasta este chintesenta democratiei.

    • Putem vedea si un bilanz al firmei Dvs stimate domnule Ilie Marinel. Daca nu este secret cel putin adresa firmei Dvs si atunci poate ca aveti acoperire pt acest text, vom cunoaste aproximativ si adevarul
      Daca sinteti om de afaceri atunci trebuie sa stiti sau cel putin sa intuiti ca „nu se poate cheltui mai mult deci incasezi”.
      Doar nu credeti ca Liviu Dragnea un impostor a redescoperit economia el care „a mincat salam cu soia”

      • Stimate Domnule Morozan,
        Va dati seama ca scopul meu ca om de afaceri este sa fac bani nu sa pierd bani, printre clientii mei sunt si PSD-isti si PNL-isti si URS-isit si apolitici. Poate gandurile mele, pe unii i-ar bucura dar pe altii i-ar supara si nu ar mai dori sa lucreze cu mine.
        Insa referitor la ce spuneti ca nu poti cheltui mai mult decat incasezi, va fac referire la o firma care administreaza site-ul de stiri ziare .com , un site care indeamna lumea la proteste.
        Dupa cum veti vedea in link-ul pe care-l atasez, daca dati in josul paginii veti vedea un grafic cu bilanturi, din acel grafic o sa observati ca au avut mai multa pierdere decat profit, lucru care confirma teoria mea legata de cei care merg pe pierdere, poate-i intrebati pe ei cum cheltuie mai mult decat incaseaza.
        https://www.listafirme.ro/alert-news-srl-27439980/

        • Mi se pare interesanta evolutia profitului, in anii 2012 si 2014. Coincidenta cu ceea ce sustineti?

          • Stimate Domnule Ion
            Daca adunati profitul din 2012 si 2014 si apoi pierderile din 2013 si 2015, o sa vedeti ca pierderile sunt mai mari.
            Nu stim ce s-a intamplat in 2016 deoarece nu s-au publicat bilanturile.

        • Nu va suparati, inseamna ca nu prea va pricepeti daca sunteti atat de fericit ca veti plati impozit pe venit si nu pe profit. Oare aceeasi fericire ati fi afisat-o si in anii in care firma a avut pierdere si erati nevoit sa platiti impozit? Spre exemplu in 2015 ati fi platit un impozit de circa 24.000 la o pierdere de 59.000. Interesanta parere, sa nu zic altceva. „Ciudate” rau aceste fluctuatii imense. Sunt insa sigur ca sunteti onest din toate punctele de vedere.

          • Stimate domnule Adrian David, firma mea nu a a avut pierdere niciodata, scopul unei firme este sa aibe profit nu pierdere.

      • Imi pare rau, dar salamul, muschiul afumat, preparatele de carne cumparate de la magazin (nu furate sau luate pe pile) fabricate inainte de 1990 erau mai gustoase si nu contineau atata apa, sare si amidon pregelatinizat, etc si nu se gelificau cand le prajeai. Nici puii amarati primiti atunci pe cartela nu erau aposi si gelatinosi ca cei cumparati acum din magazine. Cumparati din magazine, pentru ca nu am posibilitatea sa cresc pui.

    • Ma bucur ca v-ati exprimat si am citit si eu punctul dv. de vedere.Dumnezeu sa va binecuvanteze si bine ar fi sa fie cat mai multi oameni care gandesc si se comporta asa Domnule Ilie Marinel !

    • Domnule Marinel, eu nu sunt analist politic si economic, Si nici instanta, sa judec si sa dau verdicte. Am transmis unor tineri cum vad eu treaba.
      Si de unde ati tras concluzia ca multinationalelor li se va interzice repatrierea profitului? Ar incalca legislatia si acordurile internationale.

      • Stimate domnule Macrineanu,
        Toata legislatia privind transferul profitului in tara de origine trebuie schimbata conform directivei (UE) 2015/2376 A CONSILIULUI din 8 decembrie 2015 de modificare a Directivei 2011/16/UE în ceea ce privește schimbul automat obligatoriu de informații în domeniul fiscal, deoarece hotararile trebuiau aplicate de la 1 ianuarie 2017.

        • Pai si UE interzice repatrierea profitului? Va intreb serios, m-ati prins pe un domeniu unde nu ma pricep.

          • Stimate domnule Macrineanu,
            Da, chiar de la articolul 1 din care citez :
            Problemele generate de evaziunea fiscală la nivel transfrontalier, de planificarea fiscală agresivă și de concurența fiscală dăunătoare s-au agravat considerabil, devenind un subiect de preocupare major în Uniune și la nivel mondial. Erodarea bazei impozabile reduce considerabil veniturile fiscale naționale, ceea ce împiedică statele membre să aplice politici fiscale favorabile creșterii.
            Dupa cum vedeti multinationalele nu transfera profiturile doar de la noi din tara ci din toate tarile UE si chiar si din SUA si le trimit in paradisuri fiscale, pe langa alte avantaje pe care le au , negociate cu guverne anterioare( de exemplu cei de la Dacia-Renault nu platesc contributii pe salarii la statul roman, ca o paralela, cei de la Dedeman , fiind romani nu beneficiaza de nici o facilitate desi au facut investitii asemanatoare). Imi pare rau ca sunt atatea discutii, articolele dvs. sunt foarte interesante , chiar nu vreau sa va supar pe blogul dvs.
            O seara buna sa aveti dvs. si cititorii dvs.

          • Dar chiar nu ma suparati, de aceea v-am si intrebat. Eu in ultimii 9 ani am lucrat la firme romanesti, nu prea mai stiu cum e la multinationale. Si nu pentru asta vorbim, pe net, ca sa ne informam? Nici cititorii mei nu au de ce sa se supere, sunteti un om civilizat, care isi expune parerile. Nu asta am visat in 1989, sa putem vorbi liber? Va mai astept!

    • Dumitrescu Stefana

      Subscriu d-le Ilie Marinel.Si daca as putea ,dar nu stiu cum ,v-as distribui pe facebook.

  35. Minunat scris! Felicitări! Cum să nu citeşti până la capăt?

  36. Tot ce scrie e prea adevarat ca sa poata fi recunoscut de cei care le-au trait. Adevarul e crud si dureros!

      • buna ziua .Frumoasa scrisoare .Unii din noi cauta solutii.Ce spuneti despre urmatoarea solutie

        (1) Poporul îşi exprimă voinţa cu privire la orice problemă de interes naţional, sau local, prin referendum, organizat potrivit Constituţiei şi legii.
        (2) Referendumul local se organizează la nivelul comunei, oraşului, municipiului, sau judeţului, la cererea primarului, a voievodului, a unui sfert din numărul consilierilor locali, respectiv, judeţeni, sau la cererea a cel puţin 5% din numărul cetăţenilor cu drept de vot ai comunei, oraşului, municipiului, sau judeţului respectiv.
        (3) Referendumul naţional se organizează la iniţiativa Preşedintelui României, la iniţiativa a cel puţin 250.000 cetăţeni cu drept de vot, sau din oficiu, de către Autoritatea Electorală, în situaţiile prevăzute în Constituţie.
        (4) Autoritatea Electorală este obligată să organizeze referendumul iniţiat potrivit Constituţiei, în termen de 45 zile de la data înregistrării iniţiativelor la această Autoritate, sau la termenele prevăzute în Constituţie.
        (5) Referendumul, organizat potrivit Constituţiei, este valabil şi îşi produce efectele în sensul hotărât de majoritatea celor înscrişi pe listele electorale permanente care au participat la referendum şi şi-au exprimat în mod valabil votul. La referendum, participă şi cetăţenii care au domiciliul sau reşedinţa ori călătoresc în străinătate şi sunt înscrişi pe listele electorale suplimentare. La referendum, opţiunile de vot vor fi prezentate pe buletinele de vot în aşa fel încât votanţii înscrişi pe listele electorale să poată alege exprimându-şi opţiunea prin “DA” sau “NU”.
        (6) Voinţa exprimată de alegători prin referendum, validat ca fiind legal, este obligatorie pentru toate autorităţile statului şi autorităţile locale.
        (7) O lege, sau hotărâre, aprobată prin referendum poate fi modificată, completată sau abrogată doar printr-un alt referendum.

        Acum protestamdar daca e cazul si legiferam noi daca guvernantii nostrii fac legi pt ei.

        Un proiect foarte evitat de politicienii nostrii. O parere va rog

  37. Aveam 12 ani la Revoluție, dar țin minte și acum cozile, întunericul, lipsurile, chiar și descurcăreala.
    Domnule Silviu, aveți tot respectul meu pentru adevărurile scrise aici.
    Mă înclin.

    • Da este f.bine să ai vise dar noi am trăit și am văzut și ce a fost în 89au murit au rămas invalizi s-au distrus familii si ce sa rezolvat nimeni nu a făcut nimic pentru oameni si pentru tara au furat cit a putut a distrus tot ce a construit acel comunist cu patru clase care a făcut o grămadă de lucruri pentru oameni si tara si avea doar patru clase nu a distrus economia oameni aveau servicii case mergeau în vacanțe NU AVEAM DATORII acum știți cum ne prezentam am ajuns să ne comande altu în casă noastră nu mai suntem stăpâni în țară la noi !?!?!oare credeți că asta este bine ? Ar trebui să ne oprim să nu facem mai rău …

    • MULTUMESC, ASA LE-AM TRAIT EU.

  38. ar mai fi multe de spus in special despre implicarea serviciilor din toata lumea asta ca sa puna fiecare mina pe o ciozvarta

  39. Foarte buna explicatia pentru cei care nu au cunoscut vremurile de dinainte de ’89. Asa este, atunci se puteau justifica unele practici necinstite, prin lupta pentru supravietuire. Acum, nu. Si pare un pic egoist sa punem toate responsabilitatea schimbarii pe umerii generatiei viitoare, dar am impresia ca cea actuala nu mai are vindecare…

  40. E bine sa criticam ,e bine sa iesim in strada? In strada se critica , lozinci…….dar soluti……?

  41. Da asa e, putini vor recunoaste ! Mi-am facut casa pe vremea comunistilor, m-a costat 450.000 lei din care 1/3 deci cam 150.000 lei am dat ciubuc „mita”ca sa pot cumpara materialele necesare, in contra partida eu in 22 de ani am primit 3 „atentii” : o ciocolata , o placuta cu pietre slefuite si un „cadou” mai consistent trimis de cea mai buna prietena, ca altfel nu-l luam. Acum cativa ani fica mea mi-a reprosat ca generatia mea asa a fost invatata sa traiasca de unde lucreaza sa-si duca acasa de toate si mi-a dat un simplu exemplu : daca fiecare angajat din firma ei ar lua numai o foaie de hartie zilnic , intr-un an cat ar costa-o in plus pe ea ?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s