Povestea porcilor. Sau cum trei crai de la rasarit au reusit sa fure o provincie a Imperiului Otoman – ep. 1

A fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi, nu s-ar povesti ! A fost o data o tara dodoleata pe harta, inconjurata de vecini hulpavi, care de mii de ani nu ravneau decat sa-i mai  micsoreze glia. Singurul vecin care nu ravnea la nimic era o mare intinsa, atat de albastra incat uneori parea neagra, dar in ultimii ani si marea se obraznicise, si cam incepuse sa-i fure din plaje.

Iar tara asta era condusa de un Imparat cum nu se mai vazuse pana atunci, care facuse in trei clase scoala cat altii intr-o viata, si ajunsese imparat dupa ce condusese armata glorioasa a tarii, armata ce se distinsese pe santierele acesteia, precum si la cules de cucuruz. Deoarece decisese Imparatul, intr-un moment de inspiratie, ca tancurile trebuiau transformate in tractoare, iar armata  trebuia sa deprinda arta camuflajului, toamna, ascunsa prin vii si lanuri de porumb. Pentru ca totusi dusmanii sa nu profite de slabiciunea tarii, s-a hotarat sa fie speriati prin montarea unor butelii de gaz, mari cat niste rachete sol-aer, pe toate autobuzele patriei.

Si avea tara aceasta, chiar la malul marii intunecate, o provincie ciudata, parjolita de soare si bantuita de vanturi puternice, pe care marile puteri – in generozitatea lor, i-o facusera cadou candva, si, profitand de bucuria pricinuita de cadou, ii furasera alta provincie, de 3-4 ori mai mare si mai bogata.

Iar provincia aceasta avea in mijloc o nestemata mult ravnita, un oras intemeiat de greci, stapanit de-a lungul timpului de catre sciti, geti, romani, slavi, bizantini, turci si cine mai stie cate neamuri. Orasul arata ca mai toate orasele tarii, impanzit de o arhitectura austera si de-a dreptul urata, salvat de la monotonie doar de ramasite ale gloriei sale de odinioara: un tribunal, doua trei hoteluri, o moschee, precum si un cazinou semanand a muzeu abandonat.

Cum provincia era la malul marii, unde sa gasesti loc mai bun sa intemeiezi o Academie Navala Imparateasca, care sa instruiasca viitorii ofiteri de marina ai flotei imparatesti. Care flota, atat civila cat si militara, era numeroasa si cunoscuta in lume, mult mai cunoscuta decat tarisoara sub al carei pavilion naviga.

Pe portile aceastei Academii Navale au pasit intr-o zi de inceput de toamna a anului…, a anului…, dar ce importanta mai au anii cand povestim despre eroi legendari? Au pasit deci trei tineri cadeti, avizi de faima, putere si bani. Veneau din capitala imparatiei, si paseau smechereste, cu pasi deprinsi pe largile bulevarde ale acesteia, privind cu dispret la localnici si la ultimii turisti ai verii, care se miscau toropiti de caldura unui septembrie aproape canicular.

Nu semanau intre ei acesti cadeti, unul fiind slab, famelic aproape ca infatisare, altul mai rubicond, gropitele din obrajii bucalati dezvaluind anticipat lupta cu kilogramele de mai tarziu, iar al treilea avea tenul smead, cu o privire de pirat in devenire, si un corp mai aproape de ideea de viitor ofiter.

Numele lor? Nume de legenda: Legumescu, Porcescu si Strutescu!

Va urma….

 

Observatie

Acest text este binenteles un pamflet. Orice asemanare cu personaje reale este cu totul, dar cu totul intamplatoare.

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Povestea porcilor. Sau cum trei crai de la rasarit au reusit sa fure o provincie a Imperiului Otoman – ep. 1&8221;

  1. Si, episodul 2? Cand vine?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s