Puric…Dan Puric

Aseara consoarta a fost la Dan Puric. Spun asa pentru ca nu stiu cum sa spun: a fost la un spectacol cu Dan Puric? Pai ce spectacol este ala in care un om vorbeste 2 ore? O piesa de teatru monolog? O conferinta? Sa spun: a fost la un show cu Dan Puric? Ca este mai usor uneori sa-ti ascunzi nestiinta  sub masca americanismelor.  Nu stiu nici daca asa este mai bine. Oricum, concluzia a fost una de genul:

-Pacat ca nu ai mers, a fost ceva nemaipomenit!

-Nu am mers pentru ca nu-mi place Dan Puric.

-Nu-ti place Dan Puric? Imposibil sa fie asa.

De fapt am gresit a doua oara exprimarea, ar fi trebuit sa spun:  nu-mi place Dan Puric vorbitorul. Sau poate Dan Puric povestitorul? Filozoful oricum ar fi prea mult!

Acum multi ani am avut ocazia sa-l vad pe maestru intr-un spectacol de pantomima. Cand ma refer la domeniul pantomimei, va asigur ca titlul de maestru nu este de loc gratuit. Era in perioada in care colinda mai mult scenele lumii decat cele autohtone, rasplatit cu un mare succes. In timpul spectacolului mi-am zis: omul este un geniu al comunicarii non-verbale!

Multi ani n-am mai auzit mare lucru despre el, poate si pentru ca vietuiesc in provincie, si oricum am da-o, Bucurestiul ramane centrul culturii romanesti.

Apoi, oarecum pe neasteptate,  am observant formarea unui curent nou: curentul Dan Puric. Sau poate moda Dan Puric. Si am descoperit cu stupoare ca Dan Puric vorbeste! Uimirea a fost aproape la fel de mare ca atunci cand l-am auzit pe Chaplin vorbind intr-un film, in copilarie.

Dan Puric nu numai ca vorbea, dar vorbea foarte mult. Vorbea cu o voce studiata, cand invaluitoare, cand mirat-intrebatoare, cand marturisitoare. Vorbea despre el, despre tatal sau, despre bunici, ceea ce intr-o prima faza mi-a placut, l-am ascultat putin vrajit. Si cu deosebita atentie. Povestile despre strabuni au fost intotdeauna unul dintre punctele mele sensibile.

Apoi, cand a epuizat subiectul a trecut la lucruri noi: suflet romanesc, omul frumos, demnitate, romanism, Miorita.

Si atunci pentru mine vraja s-a rupt…

Puric vorbea frumos, filozofa frumos, facea cristiane de gandire, intercala citate, dar pentru  mine ceva nu se lega. Aveam, si am in continuare, senzatia ca interpreteza un rol. Ca a scris un scenariu si ni-l prezinta, gradat si gradual, pentru a ne cuceri. Nu pentru a ne convinge, pentru a ne cuceri.

Cand au inceput sa apara si cartile nu m-am putut abtine sa nu-l banuiesc de mercantilism. La fel dupa seriile de spectacole, sau conferinte, sau cum s-or numi. Si nu l-am mai putut urmari.

Pentru mine Puric ramane maestrul pantomimei romanesti. Doamne, oare de ce a inceput sa vorbeasca?

Anunțuri

3 gânduri despre &8222;Puric…Dan Puric&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s