Macri’s – Amintiri din studentie, episodul III – Despre germenii “capitalismului” in comunism – 1

caricatura-silviu_macrineanu1

L-am pomenit intr-un post anterior pe colegul meu Sacalu, sef de grupa – ca orice oltean care se respecta, care-l pastorea printre altele si pe Mitrea, zis Testosu’. Acest Sacalu era o figura fara pereche, ascutit la minte dar si la gura, in ce priveste ultimul organ amintit fiind capabil de debite verbale greu de inchipuit pentru noi, oamenii normali (orice o fi insemnand asta). Interesant este ca la Sacalu in camera se inchegase o gasca  greu de descris, o combinatie de olteni iuti la vorba si ardeleni hatri si potoliti, despre care ne era imposibil sa intelegem cum de se impaca asa bine. Adevarul este ca si la mine in camera, in anul I de facultate, era Romania Mare in miniatura: Putan (oltean get-beget), Marcel (ardelean molcom), Bila (moldovean in spirit si simtire), eu (jumatate ardelean –jumatate regatean) si Peter – maghiar sadea, dinspre Sf. Gheorghe. Va dati seama cam cum decurgea o disputa locala in camera, despre chefuri ce sa mai vorbim!

Dar sa revenim la “echipa mortii”, cum le spuneam noi  celor din camera 13, echipa care avea un membru, Popica, dotat chiar si cu o masina personala, o Dacie pe care noi o priveam cam cum se uita copii nostri la un Ferrari ultimul racnet. Sa fii student si  sa ai masina in fata caminului, cu care sa poti merge la ore daca intarziai sa te trezesti  dimineata, sa plimbi o gagica  “la padure”  prin imprejurimile Brasovului sau sa mergi dupa bere cand se termina in mijlocul chefului, asta da vis! Cei de la camera 13 vadeau talent de intreprinzatori inca de pe vremea lui Ceausescu, asa ca in scurt timp se bateau cu cei de la camera 6 pentru suprematia vanzarii de bere in camin. Vanzarea de bere se facea in mod clandestin, initiativa particulara fiind condamnata de catre comunisti, asa ca la avizierul din holul caminului vedeai   doar o hartiuta pe care scria BR 6, sau BR 13. Bineinteles ca nu se vindea doar bere in caminele studentesti, articolele cele mai cautate erau blugii, tigarile, cosmeticele si anticonceptionalele! Constantenii  dominau piata blugilor, tricourilor marinaresti si a tigarilor, mai ales Assos si Marlboro, ungurii pe cea a cosmeticelor si anticonceptionalelor, piata berii fiind cea mai deschisa si mai concurentiala! O bere costa 5-6 lei in alimentara, atunci cand aveai noroc s-o gasesti, iar in camin se vindea cu 10 lei, lucru normal,de vreme ce o gaseai la orice ora iti dicta pofta.

Baietii de la 13 aveau tot timpul bere, puteai sa mergi si la trei noaptea sa cumperi una, bateai discret in usa, aparea un tip chior de somn care scotea capul pe usa si intreba doar atat: Cate? Dupa care comanda era onorata rapid, plateai si plecai. A doua zi primeai vizita unui locatar de la 13, care spunea:

-Bai, aveti 4 sticle goale sa ne returnati, scoateti-le!

Sticlele erau imperios necesare intretinerii ciclului de aprovizionare, pentru ca se dadeau la schimb la alimentara. Imi amintesc vremea cea mai de restriste din studentie, cand pentru o luna de zile am cumparat bere cu 11 lei, care era greu de gasit chiar si asa. Era perioada cand fabrica Aurora din Brasov intrase in revizie tehnica, iar orasul trecea printr-o crunta seceta. Dar spiritul intreprinzatorilor nu dormea nici atunci, astfel incat dupa cateva zile grele am avut surpriza ca afisul cu “BR13” sa apara iar la avizier. Am dat buzna la sacali (extensie de la Sacalu, care se incetatenise in limbajul nostru), unde pe usa trona un afis pe un A4: BR-11 Lei. La naiba, 11 lei pentru o bere era cam jegmaneala, dar setea  biruia si am intrat :

-Servus, sacalilor! Dati-mi si mie una. Bai, dar nu e cam mult 11 lei?

-Nu e mult bai, fire-ai al dracului, ca e carata cu masina lui Popica tocmai de la Azuga de la fabrica, trebuie sa ne recuperam benzina. Ca daca n-am fi noi ati muri dracului de sete, bai, fire-ati ai naibii!

azuga

Dupa ce afacerea cu bere a  inceput sa produca, sacalii s-au gandit cum sa ia fata concurentei, care la inceput era destul de numeroasa. Mi-aduc aminte ca la un moment dat ne-am bagat si noi, baietii de la camera 5, in bussines. Am carat 2 navete cu mana de la alimentara de pe strada Lunga, unde o mituisem pe vanzatoare sa ni le opreasca, am pus anuntul la avizier si ne-am luat de treaba. Dupa vreo 5 zile cand s-a terminat marfa, Ingineru’ – ca unul mai analitic – a facut socoteala:

48 sticle cumparate X 5 lei = 240 lei.

Spaga vanzatoare = 25 lei.

19 sticle vanduteX 10 lei = 190 lei.

29 sticle baute de noi = 0 lei

Profit:  – (minus) 75 lei.

Si  asa s-a terminat prima noastra experienta intr-ale economiei de piata!

Dupa ceva timp, mergand sa iau o bere de la sacali, am avut surpriza sa fiu intrebat:

-O bei aici sau la tine?

Nu stiam ce inseamna aici, asa ca fiind curios am ales sa o beau la ei. Imediat au dat o perdea la o parte, scotand la vedere o masa de restaurant cu 4 scaune, imbracate cu huse frumoase, mi-au adus un pahar de bere, servetel si scobitori(!), totul pe o tava de inox. Pe masa erau deja  4 tacamuri complete, farfurii, scrumiere, suport de servetele, toate purtand siglele unor restaurante brasovene foarte familiare noua. Pe tava de inox si pe tacamuri era chiar stantat de niste oameni de bine:  “Furat Postavarul”. Te simteai deci chiar ca la restaurant, comesenii  iti faceau si conversatie, ce putea sa fie mai placut? Abilitatea sacalilor de a procura tot ce le trebuie “imprumutand” de la restaurantele brasovene a devenit proverbiala, pentru ca se pare ca nu puteau sa plece de la un restaurant fara un mic suvenir, faceau chiar intreceri si pariuri pe tema a ce pot lua. In camera lor pe pereti erau tot felul de placute, pe care le vedeai de obicei in carciumi, de genul: “Cheia e la seful”;  “Fumatul interzis”; ”Salonul vanatoresc”, etc.

valea prahovei

Dar lovitura de gratie de la acesti colegi am primit-o intr-o vara cand, topit de atata invatat la Motoare, am mers la ei sa beau o bere, alegand sa o beau loco pentru ca sa mai schimb o vorba cu cineva, dupa atata toceala.

-La masa 10 lei, pe canapea  11 lei, a sunat anuntul oberchelnerului Sacalu!

M-am uitat nedumerit in jur si abia atunci am observant canapeaua de piele superba, naturala, tip Cordoba, care trona intr-un colt al camerei. Am pus mana pe ea, am plimbat-o topit de admiratie ca sa simt textura pielei, am scos 11 lei si m-am asezat ca un nabab  pe canapeaua de lux. Dupa cinci minute am aflat povestea aparitiei ei in camera 13 – era canapeaua din holul hotelului ARO Carpati, cel mai scump si mai exclusivist din oras, unde nu intrasem in cinci ani de facultate niciodata! Nebunii de sacali o ochisera prin geam, treceam in fiecare zi prin fata hotelului in drum spre Facultatea de Mecanica, apoi croisera planuri peste planuri cum sa puna mana pe ea. Asa se face ca intr-o zi in fata intrarii de la hotel trasese o Dacie papuc, din care coborasera doi tineri cu halate albastre, si cu ecusoane in piept care aratau ca lucreaza la Cooperativa Prestarea din oras. Receptionera i-a privit atenta cum intra in hol si se indreapta direct spre ea, ocolind grijuliu grupurile de nemti care tocmai sosisera si asteptau cheile.

-Buna ziua, am venit sa luam canapeaua la legat, asa cum a spus domnul  Ionescu (directorul administrativ).

-Dar eu nu stiu nimic, nu mi-a spus nimic!

-Se poate, dar noi ne grabim! A vorbit aseara cu seful si acesta i-a promis ca maine o are inapoi, reparata, daca ne da 2 sticle de whisky. De aceea ne-am si  grabit sa venim cu papucul, masina de la aprovizionare e la Mizil, daca stateam dupa ea nu terminam la timp.

-Dar mie nu mi-a spus nimic, cum sa fac?

-Dati-i un telefon sa va confirme!

-Nu pot, la ora asta este in sedinta in Poiana, cu toti sefii de la Directie, ca in fiecare marti.

-Doamna draga, treaba dumneavoastra, noi plecam , dar nu stiu cine o sa plateasca deplasarea. Si altadata nu mai venim, ca nu sunteti seriosi.

Asa ca pana la urma receptionera  i-a lasat sa ia canapeaua, dupa ce si-a notat un nume de pe ecuson !

Cu acesti baieti “minunati” am avut si eu o intamplare amuzanta. Chiar daca nu eram in aceeasi gasca de prieteni s-a intamplat ca,  intr-o duminica de iarna , sa ne intalnim intamplator la o bere in Poiana, la Hotel Sport, sositi cam in acelasi timp. Normal ca am unit mesele, noi 4, ei vreo 5, si ne-am pus pe treaba! Dupa vreo 3 ore de bere , muzica si  fum, ne-am hotarat sa plecam.

-Eu ma duc la buda, platiti voi, uite si de la mine o suta, ne socotim la urma, am zis indreptandu-ma spre locul specificat.

-Bine, bai Macris.

Am rezolvat problema stringenta si m-am intors satisfacut in local, unde spre surprinderea mea la masa nu se mai afla nimeni! M-am uitat putin mirat in jur, mirosindu-mi deja a ceva necurat. Nu se vedea nici un ospatar, asa ca am trecut  “nepasator” pe langa masa, luind din mers geaca groasa de iarna de pe spatarul scaunului, fara sa fac valuri. Spre surpriza mea geaca aceasta, plina cu puf, cantarea acum vreo sapte-opt kilograme, iar cand paseam razbea din manecile ei un clinchet melodios de pahare! “Prietenii”  imi inodasera manecile pe dinauntru, apoi le umplusera cu pahare, tacamuri, suporturi, etc. Cum eu aveam tot 1,93 metri si pe vremea aceea, manecile se transformasera in doi saci incapatori, folositi din plin. Am tinut geaca bine cu doua maini, ca sa nu faca prea mult zgomot, am iesit afara cu pas linistit, dupa care am rupt-o la fuga spre parcarea  mare din Poiana. Acolo toata gasca statea si ma astepta, razand cu gura pana la urechi.

-Bai Macris, ai platit tu cumva, ca noi ne-am luat cu una, cu alta, si uitaram?

-Sictir, ..beep..beep…

Va puteti imagina si singuri cum poate injura un student la autovehicule, care face practica in autobaza printre soferi, atunci cand este la limita rabdarii. Singurul lucru bun in toata afacerea respectiva  a fost ca de atunci aveam si noi in camera tacamuri si pahare adevarate, borcanele de mustar de 420 g  trecand rapid la cosul de gunoi.

Va urma…….

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s