Cum am revazut Star Wars la 47 de ani !

Microbul meu de SF-ist incurabil, contaminat inca de pe vremea fermecatoarei Colectii de Povestiri Siintifico Fantastice, ale carei fascicule gasite greu si rar la chioscurile de ziare, imi produceau o placere mai mare decat o inghetata “parfe” mancata la Ramnicu Sarat in duminicile copilariei, microbul acesta m-a facut deci sa revad  pofticios – dar si cu o anumita detasare, re-reluarea  episoadelor super epopeii cosmice Star Wars, difuzate in ultimul timp la  Pro TV.

Daca la primele, cele vechi din deceniul opt al secolului trecut, nostalgia m-a afectat mai tare, facandu-ma sa nu observ mare lucru in materia de intriga (parca aveau si asa ceva ,nu?) , amintindu-mi cu placere faptul ca – atunci cand nu stiam ce povesti sa-i mai spun seara la culcare lui Serban, treceam cu usurinta dela Praslea cel voinic la ispravile viteazului Luke Skywalker si ale tovarasilor sai, stralucitorul CP3O si descurcaretul  R2D2, episoadele I-III ( din epoca moderna), m-au facut sa cad pe ganduri. Desi nu  le revedeam decat a III-a oara, parca aveam o pregnanta senzatie de deja-vu !  Actiunea imi parea cunoscuta, numele personajelor parca-mi veneau pe limba la simpla aparitie pe ecran !

Unde-l  mai  vazusem oare pe robotelul acela mic, vitezist nevoie mare, care scotea triluri suieratoare si nu spunea niciodata Nu la ordinele stapanului ? Si care cadea in picioare oricum l-ai fi aruncat, ca un hopa-mitica mioritic ?  Intr-o emisiune a lui Andrei Gheorghe, unde orbit de reflectoare a cazut de la 2 metri, fara sa pateasca totusi nimic, doar ledurile clipindu-i putin a spaima? In cladirea Guvernului, unde scotea din carcasa de aluminiu eloxat  tot felul de accesorii tehnice, cu care-si salva stapanul din primejdie de fiecare data: ba o ordonanta de guvern, ba o remaniere, ba o renuntare la Patrula Spatiului, care trebuia sa-i pazeasca  integratele? Simteam ca sunt pe aproape…..

Dar personajul acela mare cat un balaur si revarsat ca o pizza, cu ochi de reptila, care cand se uitau la tine te strabateau ca razele X , dezgolindu-ti toate secretele, de la numarul de amante pana la contul din banca ? Jabba the Hut il strigau in Star Wars, dar sunt singur ca asta un este decat un pseudonim, pentru ca baiatul sigur era romanas de-al nostru, cu diploma de la  Scoala din Baneasa si grad de colonel, sau general. Unde ar fi putut sa invete el asa de bine rapirea cu rascumparare, tortura, japca, traficul de influenta, privatizarea frauduoasa, altundeva decat in Romania ? Adica in tara  unde pentru ca stii toatea acestea esti  ales si in Senatul Galaxiei, spunandu-ti-se apreciativ: “domnul senator Voicu”?

Despre “tipul ala mare si negru, care respira greu”, care in copilarie era atras de tehnica, mergand sa studieze ingineria in galaxia kirovilor, de partea buna a Fortei, invatand cum sa  manipuleze curgerea ei, si cum sa o intoarca impotriva dusmanilor Imperiului, ce sa mai spun ? Sunt sigur ca-l stiti si voi, desi prima data a aparut ultimul (cu voia dvs.) pe genericul filmului. Dar a ajuns repede vedeta, trecand de partea intunecata a Fortei, alaturi de ceilalti adepti ai Republicii, astfel incat a ajuns curand sa conduca intreaga galaxie. Si sa traga de atele Universului, mai urcand si coborand cate o planeta pe firmament, mai numind cate un nou guvernator intr-un sistem  planetar indepartat, chiar daca respectivul nu prea stia galactica standard si o balmajea mai ales pe limba rromulanilor. S-a distins insa si in organizarea unei armate de clone, toate dupa chipul si asemanarea generalului lor, actionand strans unite in cucerirea si spolierea galaxiei.

Acest general,  ‘nalt la stat – mare la sfat, a condus Guvernul galactic multi ani, cu diplomatie dar si cu mana de fier in manusa de catifea, incat se spunea ca nu-i bine sa-i intorci spatele cand se uita mai lung la tine. Fusese lector la Inalta Scoala Galactica de Studii Politice, diplomat de cariera, dupa care alesese cariera militara, trecand la conducerea armatei clonelor. Care clone fusesera imprastiate in mai multe sisteme planetare, sa penetreze structurile rebelilor, sa-i submineze din interior, pentru a-i servi apoi pe tava Stapanului. Se spune ca in ceasurile de taina se relaxa numarand ouale de hut, pe care le pastra intr-un loc tainic de pe planeta mama.

Dar cel mai tare mi-a placut de Imparat, de tipul cu gluga trasa pana la sprancene, cu ochi rosii de parca sudase fara masca, si care se juca cu Forta de dimineata pana seara, dupa cum doreau muschii lui. Tipul era tare, credeti-ma ! Se plimba mai tot timpul prin univers, pe o imensa nava spatiala, stand in cabina timonierului si dand ordine la care nu cracnea nimeni. Iar daca totusi i se punea pata pe tine, erai un om mort. Unde nu dadea el ordin sa fii ascultat, urmarit, sa ti se puna praf de scarpinat in asternuturi, sa te gadile doua navigatoare zi lumina, incat pana la urma ori mureai, ori treceai de partea intunecata/luminoasa*  a Fortei ! Cand se enerva rau, Imparatul salva filmul ! Nu mai tinea cont de nimeni si de nimic, pana cand nu-si varsa amarul. Il mai vazusem sigur in niste filme, poate in seria cu The Transporter, poate in Planeta Maimutelor, trebuie sa-mi amintesc.

In schimb stiu sigur cine erau tipii ciudati pe care-i numeau in film “wookies”, m-am intalnit adesea cu ei pana acum. Stau pe o planeta unde iarna este foarte frig, facturile la intretinere sunt mari, asa ca s-au adaptat facand sa le creasca o minune de blanita naturala, clasa intai. Nu i-am vazut niciodata mancand in film, probabil ca hrana este putina sau scumpa pe planeta lor, ei adaptandu-se si  in directia asta. In timp ce toti ceilalti trag cu lasere, masere sau fazere moderne, cu tot felul de culori si energii, baietii wookies au ramas la arbaleta, estimandu-se ca le va trebui minimum 20 de ani ca sa ajunga la nivelul tehnologic ai membrilor republicii. Cu toate acestea cand trebuie sa repari ceva, un motor superluminic, un propulsor hiperspatial, orice, wookies sunt  de neinlocuit: leaga o sarma, scot niste scantei, dau intr-un panou de comanda cu o cheie francesa si gata, lucrurile se misca ! Dar cel mai familiare mi se par urletele ce constituie limbajul acestor wookies, expresive, greu de suportat urechilor, mai ales cand se intalnesc doi-trei dintre ei la o bere pe Beltegeuse. Asa este ca parca-i  stiti si voi ?

*Parerile sunt impartite, vezi  IGSOP** sau alte institute asemanatoare.

**Institutul Galactic de Sondare a Opiniei Publice.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s