Macri’s – Amintiri din studentie, episodul IV – Despre germenii „capitalismului” in comunism – 2

Azi, in timp ce ma uitam la “Amintiri din Epoca de Aur”  – filmul scris de Mungiu si regizat de cativa tineri de cert talent, mi-am adus aminte de vremea cand vizionarea unui film bun era o adevarata aventura. Si asta de multe ori la propriu, nu la figurat. Cei mai tineri nu stiu de epoca de suprematie a video-ului in aceasta tara decat din povestirile parintilor, sau nici macar atat. Nu stiu tinerii nici cine era Margareta Nistor, cea a carei  voce o traducea  si pe a lui Jack Nicholson (in Zbor deasupra unui cuib de cuci), dar si pe a lui Stalone Rambo, sau pe a lui Edy Murphy. Cateodata ma uit la filme si parca ma apuca dorul de traducerile ei, fie chiar si de un “Fuck you!”  tradus prin “La naiba!”, asa cum obisnuia, din dorinta de a nu ne impieta urechile cu expresiile deocheate ale imperialismului decadent.

A avea  videoplayer  personal in anii  ’80 era un fel de atingere a unui prag suprem de bunastare, care nu putea fi depasit decat de a avea o Dacie fabricata pentru strainatate, sau de a primi aprobarea sa-ti faci un concediu intr-o tara din vest. Mi-aduc aminte de Nelu T., o cunostinta a fratelui meu, care cumparase un videorecorder si un televizor color, costul achizitiei apropiindu-se binisor de pretul unui autoturism Dacia. E drept ca Nelu mai achizitionase si vreo 200 de casete inregistrate cu cate 2 filme/caseta, apartamentul  lui fiind echivalentul unui magazine de inchiriere DVD-uri din zilele noastre, numai ca se inchiriau aparatul video, televizorul color si casetele impreuna! A facut bani buni Nelutu, astfel ca dupa un timp a aparut si al doilea televizor color, iar afacerea prospera. Nu ma gandeam atunci cum de militia inchidea ochii la asemenea  “afaceri”, inadmisibile in comunism, dar de buna seama un pret se platea, sub o forma sau alta. Nelutu povestea ca uneori trebuia sa organizeze vizionari pentru prietenii comandantului militiei din Brasov, la cate o cabana mai retrasa, vizionari la care filmele categorisite azi ca XXX insoteau litrii de whisky turnati pe gat de tovarasii militieni si tovarasele lor de petrecere.

Cum afacerea cu berea vanduta in camin fusese dusa la perfectiune de catre colegii mei “sacali”, producand maximum de profit posibil, atentia lor a fost captata de noi posibilitati de a face bani, printre care cea cu video sarea in ochi. Adevarul este ca manifestau un spirit de intreprinzatori cu totul nepotrivit epocii de constrangeri in care traiam, dar care s-a descatusat dupa revolutie, dovada ca unul dintre ei avea dupa 20 ani o firma cu 35 de TIR-uri care faceau transport international, toate achitate integral.

vhs

 

Cum avea loc o seara de vizionare video intr-un camin studentesc, este greu de imaginat daca nu ati trait in perioada aceea. Eu inchiriam pentru o sambata seara aparatul video, televizorul si 10 casete de la Nelutu T.,  pentru suma astronomica de  1000 de lei. Pentru comparatie tata avea un salariu de cam 2300 lei/luna. Binenteles ca noi cei care stateam in camera, cinci la numar, nu puteam suporta cate 200 lei fiecare!  Asa ca inchirierea se facea dupa ce intocmeam o lista de doritori, preferabil in jur de 15-20, carora le luam si avans pentru a fi siguri ca nu se razgandesc. Noi plateam ceva mai putin, pentru ca ne ocupam de procurarea sculelor, transportul lor in camin si punerea camerei la bataie. Camera se pregatea inainte de inceperea vizionarii (dupa caderea intunericului), prin punerea de paturi in geam, aducerea de scaune imprumutate de la tot palierul, pregatirea de scrumiere, etc. Filmele se vedeau cu sonorul nu prea tare, pentru ca – cu toata “antifonarea” camerei, se puteau auzi zgomote afara, iar cum camera 5 dadea spre fata caminului, eram expusi riscului ca “triula” de politie care patrula noaptea prin complex sa auda ceva. Spun “triula” pentru ca avea in compunere un subofiter de politie si doi soldati in termen, inarmati cu AK47, deci termenul de “patrula” nu ar fi fost cel mai potrivit. Brasovul primea la studii universitare, pe bani putini, toata floarea tineretului palestinian, iordanian si irakian, asa ca prezenta patrulelor nu era chiar lipsita de sens, mai ales dupa ce veti citi un episod despre o bomba plasata unui obiectiv diplomatic al Israelului in Romania, de catre unii din acesti “studenti”,  intr-un alt post.

Va puteti  inchipui cam ce aer respiram in camera la o astfel de vizionare, intr-o camera  de 3X5 metri inchisa cu yala, unde se inghesuiau 15-20 de oameni, unde se fuma ca la turci, geamurile fiind astupate cu paturi. Am introdus vrand-nevrand pauze de fumat,  in spalatorul de la parter, altfel nu se mai putea respira. Alegerea filmelor era o alta problema, plebiscitul fiind singura forma acceptata, asa ca nu puteai sa-i multumesti pe toti niciodata. Dupa ce am organizat doua astfel de vizionari la noi in camera ne-am lasat balta, riscul era mare, nu puteai sa vezi un film ca lumea, inghiteai fum cu nemiluita, iar a doua oara nu ne-au iesit nici banii la socoteala, asa ca a trebuit sa completam noi in plus, ca sa facem mia de lei ce trebuia platita pentru inchiriere. Asta ne-a pus capac !

Se pare ca noi, care nu incercam decat sa vedem niste filme neaduse in cinematografe, la un pret rezonabil, nu ne pricepeam la organizare, iar la castig nici atat. Spun asta pentru ca in scurt timp nu mai era nevoie sa te agiti sa inchiriezi sculele si casetele , sa strangi doritorii, sa te agiti ca nebunul, pentru ca sacalii au transformat vizionarea de filme in camin intr-o afacere pusa pe roate in mod magistral. Si totodata intesata cu elemente inovative, care nu puteau sa nu atraga doritori. Dupa ce au organizat cateva vizionari dupa modelul clasic, in propria camera, au realizat ca nu asta era ce-si doreau. Asa ca s-au pus pe treaba. Din banii castigati de la bere si din ce mai aveau ei probabil, si-au cumparat prima data un televizor color. Asta facea ca cheltuielile cu inchirierea sa scada spre jumatate, marind marja de profit, dupa amortizarea cheltuielii cu achizitia. Spun profit pentru ca ei au transformat totul in afacere. Asa ca dupa un timp au inceput sa bage capul pe usi pe la colegi si sa le spuna:  Bei, diseara dam video in oficiul de la parter! Cine vrea sa-si aduca scaun. Incepem la ora 21.00, fix pe ceas!

Asta cu oficiul, care ar fi trebuit sa fie un uscator sau ceva asemanator, a fost prima inovatie. Si cum ferestrele sale dadeau in spatele caminului, au micsorat riscul de a se auzi ceva de catre patrula. A doua era ca serveau bere rece chiar in “sala de vizionare”. Era de ajuns sa spui  ca vrei o bere, ca unul dintre ei se si ridica, se ducea in camera proprie si venea cu o bere rece, taxandu-te pe loc de 10 lei. Iar a treia si cea mai interesanta a fost largirea ariei de selectie a clientilor. Eram cateva sute de baieti in camin, mai erau alti cateva mii de studenti  in complex, dar bani de video nu aveam noi prea des, filmele nu se schimbau suficient de repede ( sursa erau casetele  strecurate din vest peste granite), asa ca uneori  te cam plictiseai. Deci cu timpul afluenta de spectatori scadea, o data cu profitul afacerii. Asa ca sacalii au inceput sa atraga clienti de la liceele brasovene, in primul rand de la Liceul Sanitar, ale carui fete vizitau destul de des caminele studentesti, interesate de perfectionarea studiilor de anatomie comparata. Binenteles ca elevii aduceau si prieteni, asa ca problema lipsei de clienti n-a mai contat de loc in desfasurarea vizionarilor. Banii curgeau si sacalii prosperau.

Lovitura lor cea mai mare, care avea sa le aduca si cele mai mari probleme, a fost insa cand au acceptat vizionarea unuia sau doua filme, nemaiobligand clientii sa stea toata noaptea! Impreuna cu organizarea de vizionari si in zile din cursul saptamanii, miscarea a fost magistrala ! Toata lumea se uita la ei cum numarau banii, injurandu-i  admirativ printre dinti. Sacalii nu mai faceau decat sa dea drumul la caseta cu primele doua filme, sa distribuie bere doritorilor, apoi sa mai treaca dupa vreo doua ore jumatate sa incaseze taxa la prima serie. Mi-aduc aminte de o faza incredibil de haioasa, cand acela dintre ei desemnat cu incasarile intr-o seara, trecand sa ia banii de la prima serie de clienti a descoperit ca trecuse altcineva inaintea lui prin oficiu si o facuse! La inceput a crezut ca fusese un coleg de camera, dar verificand a descoperit ca nu era asa. Cineva care avea nevoie de bani ( si ce student nu avea o permanenta nevoie de bani?), se gandise sa le vamuiasca clientii. Pana la urma au aflat despre cine era vorba si se pare ca lucrurile s-au reglat intr-un fel sau altul.

Spuneam ca noul modus operandi intr-ale organizarii le-a adus si necazuri, unele dintre ele serioase. Astfel intr-o noapte geroasa de iarna, patrula din complex a oprit doi pustani de 15-16 ani, care umblau pe aleile complexului pe la orele 2-3.

-Ce-i cu voi ma noaptea pe strazi? De unde veniti la ora asta? Buletinele la control! V-am intrebat de unde veniti ?

-De la… , de la… , de la video.

-Ce video ma? Si mai ales unde?

-La studenti, la caminul 2, intr-un oficiu.

-Asa care va sa zica, la studenti, in caminul 2. Ia sa mergem noi pana acolo sa vedem despre ce-i vorba. Dar inainte sa-i raportam ofiterului de serviciu.

Asa se face ca s-au trezit sacalii cu potera pe cap, care in doi timpi si trei miscari i-a legitimat pe cei prezenti, le-a luat declaratii scrise, iar pe minori i-a dus la sectie, in asteptarea parintilor sau pedagogilor de la internate care sa-i ridice de acolo. Iar urmatoarea miscare a fost confiscarea aparaturii generatoare de venituri ilicite, care impreuna cu declaratiile luate i-au facut pe sacali sa semene pentru cateva zile cu niste stafii din thriller-ele de mare succes pe care le difuzau. Aveau fetele palide, ochii de oameni haituiti, supusi unei presiuni prea mare pentru a fi suportate, nu i-am mai zarit nici pe la cursuri.

Dupa cateva zile insa, surpriza – sculele le-au fost restituite, linistea a inceput sa-si faca iar loc pe chipul lor si totul parea sa revina la normal. Ce pret s-a platit pentru musamalizarea povestii nu am de unde sa stiu, dar stiu ca multi pustani brasoveni au plans dupa amintirea noptilor cu filme pe video, din caminul studentesc de pe Memorandului….

Va urma ………….

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s