Amintiri din studentie – episodul II – Candidatul … la repetentie

Savoarea primilor doi ani de facultate la Autovehicule Rutiere in Brasov era reprezentata de examanele la Mecanica, disciplina predata de celebrul Deliu. Tipul era tare in Mecanica pentru automobilisti, scosese si cursuri pentru noi, dar mai presus de toate era un personaj!  Avea o fata de muscal, cu obraji rosii peste care coborau doi perciuni de secolul XIX, un par ciufulit cu tenta roscata, doi ochi albastri deloc stersi, dimpotriva vioi ca la un viezure, permanent cautand sa observe, sa cantareasca, sa sugereze ceva. Pina aici nimic special veti spune si  ati avea dreptate. Personajul se dezvaluia cand deschidea gura. Deliu era chinuit de umor, permanent in cautarea unui calambur, a unei poante savuroase, a unei  remarci ironice, gata oricand sa se lanseze intr-un duel umoristic, oricand gata sa raspunda unui atac. Cursurile lui serpuiau printre demonstratii si glume, nu putea sa predea mai mult de 10-15 minute fara sa faca o poanta, sa incerce o remarca glumeata, mai buna sau mai slaba, cateodata mai fara perdea.Cum poantele mai fara perdea se pare ca-i veneau cel mai usor in minte, suferea de multe ori ca nu le putea spune in gura mare, deoarece se jena de cele doua colege pe care le aveam in an, printre cei 190 de baieti. Asa ca de multe or il auzeam:

-Fetelor, voi doua n-ati bea si voi o cafea, nu sunteti obosite cumva? (cursul de mecanica era luni dimineata). Mergeti si voi vis a vis, la Postavaru, beti cate una – ca platesc eu!

Fetele binenteles ca nu puteau sa refuze, asa ca Deliu astepta sa iasa ele din Marele Amfiteatru si dadea drumul la poanta. Se isca un hai general, pentru ca nu era recomandat sa nu razi la poantele sale, era un tip care te tinea minte daca ceva nu-i placea la tine, iar cum Mecanica era unul din cuiele anilor I si II, radeai de mama focului, indiferent ca-ti placea sau nu poanta.

Legat de Deliu am o amintire tragicomica, despre o intamplare care era sa-l coste repetarea anului pe Sile, un coleg al nostru prahovean, plin de viata si de har, beneficiind de o voce de bariton,  ce-l promovase rapid in corul  Universitatii. Sile venise intr-o luni de dimineata direct de la o nunta de la el din sat, de pe langa Campina, aterizase in amfiteatru pe la opt fara zece rupt de oboseala si nesomn, motaind cu capul pe banca in asteptarea lui Deliu, care facea prezenta cu meticulozitate.

-Mai Mase, dupa ce face asta prezenta, eu ma intind aici pe banca langa tine, sa trag un pui de somn. Vezi sa nu ma lasi sa sforai cumva. Iar daca face Deliu vreo poanta da-mi si mie un cot, sa ma ridic si eu sa rad, sa nu sesizeze asta ceva. Bine?

-Bine, mai petrecaretule, i-a spus Mase, cel mai bun prieten al lui. Dormi linistit, ca ma ocup eu de restul.

Si cele doua ore de Mecanica au inceput. Deliu se pare ca era si el obosit dupa vreo petrecere, pentru ca se cam chinuia sa scoata demonstratiile necesare. Spre cinstea lui era unul din profesorii care preda fara notite, doar din memorie, dovada ca el concepuse manualul nostru si nu-l compilase din alte carti. La un moment dat, in a doua ora se incurcase tare rau la o demonstratie si nu-i  iesea rezultatul. Se dadea inapoi doi metri de la table ca sa vada mai bine, relua dand marunt din buze, dar degeaba. Tensiunea in crestere facuse ca in amfiteatru sa se lase o liniste adanca.

-Ma, ce naiba, am gresit pe undeva, pe la o trecere dintr-un membru in altul, altfel nu se explica. Asta e specialitatea fetelor, cu trecutul dintr-un membru in altul, vad ca mie nu-mi iese!

Adevarul este ca la o trecere din asta gresise, schimbase aiurea un semn, mai multi colegi ne prinseseram, dar cum sa-i spui nebunului asta, cand spumega de furie? Asa ca l-am lasat sa se apuce pentru  a nu stiu cata oara de demonstratie, cu fata rosie transpirata, stearsa din ce in ce mai des cu batista.

In timpul asta Mase, care se plictisea grozav si-l privea cu invidie pe Sile cum doarme dus langa el, pe bancile lungi din amfiteatru, are o sclipire de nebunie si-i trage acestuia un cot care ar fi sculat si un mort din mormant. Buimac rau, Sile crede ca s-a spus vreo poanta buna , sare in picioare si – in linistea apasatoare din sala – da drumul la un ras in hohote isterice:

-Ha, ha, ha! Ha, ha, ha!

Deliu, bolnav de nervi, se intoarce nemasurat de incet spre sala, se uita la el si-l intreaba cu voce mieroasa:

-Draghicene, ai inebunit mai baiete? Du-te si te consulta la un doctor, mai. Sau lasa ca te consult eu in vara, mai bine.

Sile a ramas blocat, neintelegand de ce el singur este in picioare, de ce doar el rade si de ce are Deliu fata aia de nebun scapat de la balamuc. Cand a inteles in sfarsit s-a albit la fata si a spus:

-Frate, asta ma lasa repetent!

Si  bineinteles ca Sile a picat in vara, a picat in toamna si a ajuns in reexaminare, ultimul pas inainte de repetentie.  Cand am venit la scoala in septembrie si am aflat ca Sile este in reexaminare, am sarit toti la gatul lui Mase.

-Mai  tampitule, asta o sa ramana repetent din cauza ta. Du-te la Deliu si spune-i ce ai facut! Ai trecut Mecanica, nu mai avem alt examen cu el, nu are ce sa-ti faca.

Si, cu inima stransa, Mase s-a dus la profesor si i-a explicat ce tampenie facuse.

-Bine mai, acum vii si-mi spui, dupa ce l-am chinuit atat pe asta si aveam de gand sa-l las si repetent? De ce n-ai venit a doua zi dupa intamplare sa-mi spui, ca ma calmasem?

Mase a balmajit ceva, cum sa-i spuna lui Deliu ca daca i-ar fi spus ar fi fost el candidatul la repetentie, in locul lui Sile? Acesta a intrat la reexaminare, unde a primit un 5 fara a mai fi ascultat, revenind la camin pentru un chef de pomina.

Examenele cu Deliu aveau intotdeauna intamplari neasteptate. Mi-aduc aminte ca la unul din ele, Sirius, un coleg hatru din Ardeal, a venit cu frac, papion si joben,imprumutate pe bani buni de la teatrul muzical. Vazandu-l pe hol, Deliu s-a blocat putin, a stat ceva  pe ganduri, dar pana la urma l-a intrebat:

-Puscas, ce-i cu tine mai, vii de la vreo nunta? De ce esti imbracat asa?

-Pentru ca pentru mine examenul de Mecanica este sarbatoare mare, dom’ profesor!

Deliu a clipit mirat, a mijit un zambet satisfacut, avand grija ca Sirius sa nu plece suparat de la sarbatoare. Cel mai bine s-a descurcat S. care, stiind ca n-are nici o sansa sa treaca pe bune examenul, a facut tot felul de stratageme menite  sa-l impresioneze pe profesor. Cu toate astea era sa pice, noroc de faptul ca a reusit sa plaseze un banc chiar inainte ca sa primeasca nota in carnet.

-Dom’ profesor, stiti de ce a venit Bula la examen la dvs. cu un sac de prezervative?

-De ce mai S.? Caci chiar nu stiu!

-Fiinca-i f..tai mare, dom’ profesor!

Deliu a ras din toata inima, s-a uitat la S., s-a uitat la carnet, apoi a trecut un 5 tremurat in acesta din urma.

-Bine mai  S., fiindca m-ai bagat in folclorul studentesc meriti si tu un cinci!

Va urma……..

Anunțuri

Un gând despre &8222;Amintiri din studentie – episodul II – Candidatul … la repetentie&8221;

  1. Formidabil si corecte afirmatiile din articol !
    As vrea , insa , daca imi permiti sa fac cateva , precizar ;
    Am fost coleg de „camera” cu Sirius in str.Cariere de unde plecam impreuna la exame , era colegi de grupa.
    Eram in sala de examen, lucrurile se desfasurau in corpul M (fosta Muzica) in centrul Brasovului ,langa Teatru .
    Liniste mormantala… toata lumea scria , se gandea… iar D-l Pofesor Deliu „supravegea ” (va rog sa imi iertati caps Look dar merita) … cand …la un moment dat uitandu-se pe fereatra observa ceva,pe cineva , care se indrepta spre cladire…Are un moment de ezitare ,dupa care intreaba ” Asta-i de-al vostru ?” Si nu se rezuma doar la atat … Iase pe sala si ii roaga pe cei de acolo sa-l „invite” imediat in sala ,in examen…
    Toti cei care au dat un exemen la Mecanica cu Deliu, la Rezistenta cu Deutschland, la fluide,la organe,la mecanisme(cu Palex ,Petre Alexandru …sau etc. ) stiu ca iti trebuia un minim de minute sa te pregatesti mental .
    Deci imi dau seama ce a fost in sufletul colegului Sirius,pe care intre noi fie vorba il consider mai mult decat prieten , dupa ce am impartit felia de paine prajita cu paine… nu mai aveam nici magiun … bine am mai impartit noi si alte chestii dar sper ca nevestele sa nu citesca aceste randuri.
    Deci,….. sa revenim :
    A intrat ….
    A luat …
    Din nou o paranteza …. Am vorbit cu fosti nostrii profesori la intalnirea de 20 de ani ..Nu pun la indoiala capacitatea mentala a indivizilor din anii 1900 … ci dorinta de cunoastere,nu neaparat de afirmare in partide de duzina 1991- 2010 ci ..capacitatea si dorinta de a invata de a fi informat de a nu te face de ras cand vorbesti….
    D-l Puscas a dovedit ca este un bun inginer !!!
    PS
    Sa te ferasca D-zeu de „gura” lui

    Al Dvs.

    Adrian Caruntu

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s