Amintiri din copilaria mea, episodul 11 – In care aflati care a fost primul roman membru al Solidaritatii poloneze

Spre surpriza mea, acum jumatate de ceas am fost contactat pe Facebook de o poloneza cu nume imposibil. Ne-am facut prieteni, dupa care doamna respectiva m-a intrebat emotionata daca intr-una din pozele mele de album, domnul din stanga nu este Cornel Macrineanu? Va dati seama ca am ramas masca! La inceput am crezut ca nu am inteles bine, doamna folosea un translator electronic, care dadea niste expresii de genul care “suna ca dracu”, ca sa-l citez pe Mircea Dinescu. Apoi am inceput sa pun si eu intrebari si incet, incet, m-am lamurit. Am inceput sa-mi amintesc despre aventurile de Don Juan ale fratelui meu mai mare si am realizat ca prin 1979-1980, la mare, a cunoscut o poloneza. Era o femeie micuta, slabuta, cu un par de culoarea mierii de albine, cu trasaturi foarte frumoase, dar cu un nume greu de pronuntat, sper sa nu ma insel dar se scrie in limba poloneza Jadwiga, despre pronuntie mai bine nu ma intrebati.

Impresia de fragilitate pe care o degaja Jadwiga nu s-a confirmat insa, pentru ca mai tarziu am aflat ca facea sport si o facea la modul serios, dovada multele diplome si medalii pe care le avea acasa pe un perete. Era in cantonament la mare si acolo il remarcase pe fratele meu, care – ca orice barbat din familia Macrineanu – se remarca oriunde se afla (sic!). Eu eram la liceu in vremea respectiva si am tratat respectiva prietenie ca pe una din multele aventuri ale lui Cornel, ceva mai exotica de data aceasta pentru ca partea feminina venea din tara lui Sinkiewicz. Era perioada de mare prietenie dintre noi si polonezi, cand drumurile spre Litoral erau pline de Polski Fiat, Polonez si Lada , care de cele mai multe ori trageau dupa ele si o rulota, asa descoperind noi copiii pentru prima data ca rulotele exista si Europa, nu numai in filmele americane. Polonezii, cehii si nemtii “democrati” veneau la noi pentru ca aveam litoral insorit, preturi si distractii ok, dar si pentru ca nu vedeai picior de rus in uniforma in Romania.

De fapt prietenia dintre noi si lesi e de natura istorica, a inceput inca de pe vremea lui Alexandru cel Bun, care trimitea un corp de oaste sa-i ajute pe vecinii de la nord impotriva cavalerilor teutoni. Stefan cel Mare a fost si mai prieten cu lesii la inceputul domniei, l-a imprumutat chiar pe regele lor cu 9000 de ducati, pentru care acesta a pus zalog Pocutia. Cum imprumutul nu a fost achitat la scadenta, Stefan a luat Pocutia cu armele, apoi s-a tot jucat de-a soarecele si pisica cu vecinul polonez vreo 20 de ani, pe tema proprietatii asupra ei. Una peste alta, daca punem la socoteala si luptele comune impotriva turcilor si tatarilor,dar si  ajutorul dat in 1939 Poloniei,  astfel incat guvernul si tezaurul ei sa tranziteze Romania spre vapoarele din Constanta, care le-au dus in cele din urma la Londra, am fost mai degraba prieteni cu lesii decat dusmani de-a lungul timpului.

Dar prietenia romano-polona in ce-l priveste pe Cornel a fost o chestiune mai mult decat serioasa, Jadwiga revenind in Romania in 1980 si 1981, insotita si de niste prieteni, s-au facut chefuri mari la Brasov, cu sprijinul celuilalt frate mai mare al nostru,astfel ca in 1981 toamna a venit invitatia din Polonia pentru Cornel, sa-si viziteze prietenii la ei acasa. Bineinteles ca au inceput pregatirile, cautarea cadourilor si intrebarea catre polonezi: “Ce sa aduc de aici, ce nu se gaseste la voi?”. Raspunsul a venit scurt:” Bautura (tarie) si pasta de tomate!”. Cornel lucra la CFR pe vremea aceea, avea bilete cu pret redus, asa ca a ales trenul ca mijloc de transport. Din fericire originea sanatoasa a familiei era mai presus de orice indoiala, tata era membru de partid, mama fusese si ea stahanovista, asa ca Securitatea i-a dat OK-ul.

Incercati sa vi-l inchipuiti pe fratele meu intr-un compartiment de tren mai mult gol, cu o gramada de genti si gentoaie pline de sticle, conserve de bulion si ciorapi de bumbac, plecand in ceea ce avea sa fie prima iesire in strainatate a unui Macrineanu, de la bunicul Paraschiv incoace. Binenteles ca nu avea dreptul la atatea bagaje, dar corb la corb si ceferist la ceferist nu-si scoate ochiul, asa ca s-a trezit Cornel in Gara Centrala din Varsovia, a carei arhitectura moderna l-a lasat masca. Masca il vor lasa si blocurile de sticla si aluminiu, cladirile publice imense, bulevardele late si aerul de America al orasului (sau cel putin ii aparea unui roman). Polonia traversa in acel moment cel mai prost moment al evolutiei sale economice post-razboi. Dupa ce se imprumutase masiv din occident si-si crease o suprastuctura si o industrie de invidiat, la ora scadentei se dovedea incapabila sa plateasca, riscand falimentul. Solutia aleasa de guvernul polonez va parea cunoscuta romanilor: exportarea a orice se putea vinde peste hotare, chiar daca nu se mai pute acoperi consumul intern sub nici o forma.Astfel ca magazinele poloneze erau goale, inflatia isi facea de cap, iar contrabanda era in floare. Expresie a gravitatii momentului este pentru mine faptul ca celebra vodka poloneza, atat de cautata la noi, se mai vindea in polonia doar  in magazinele pe valuta.

Dupa ce a umplut un taxi polonez de prapornite si a dat adresa, frate-miu s-a pus pe admirat orasul. Soferul , vazandu-l strain de Polonia, l-a abordat imediat:

-Roman, da? Bizniz face?  Marfa est?

-Est marfa,zise Cornel.

-To marfa?

-Scarpeti (ciorapi), alcool,tomato pasta.

-Scarpeti? Ha,ha,ha? Marfa serios est? Pistolet est? Drog est?

Si asa descoperi fratele meu ca existau tari comuniste in care oamenii aveau si alte preocupari,  in afara de a  bea si a mananca drept prima prioritate. Intalnirea cu Jadwiga s-a produs, iar zilele au inceput sa se scurga intr-un ritm ametitor, cu intalniri cu prieteni noi, chefuri prelungite, plimbari de unul singur cand ea era la antrenamente. Imaginea magazinelor goale-goale si a cozilor ce se formau doar la zvonul ca s-ar putea aduce ceva l-au socat pe Cornel. Ca si imaginea vanzarii de marfa, indiferent ca era vorba de mancare, incaltaminte sau imbracaminte, direct din camion, fiind inutil pentru distribuitori s-o mai descarce in magazine, mai ales ca nici nu ar fi putut s-o faca, din pricina multimii care navalea in jurul masinii. In privinta crizei polonezii erau mult in fata noastra in vremea aceea, la noi spectrul foamei de-abia isi facea simtita prezenta iar frigiderele continuau sa fie pline. Erau in fata noastra si in privinta disperarii si a rabdarii ce nu mai putea fi tinuta in frau, miscarile muncitoresti din Gdansk fiind  la apogeu in timpul vizitei fratelui meu.

Ceea ce nu i s-a parut de loc familiar lui Cornel au fost adunarile care se faceau ad-hoc seara, in pietele din centrul Varsoviei. Mii de tineri de 16-25 ani se strangeau in tacere in piete, langa o troita, un monument sau o fantana, aprindeau lumanari si cantau psalmi, fara vreun preot care sa-i indemne, fara ca cineva sa-i organizeze, adunati doar de grija pentru tara pentru binele careia se rugau. Politistii erau o prezenta discreta, desi in numar mare si mai ales civili, nu se amestecau, supravegheau de la distanta si plecau cand si cand sa raporteze superiorilor. Crunt soc pentru cineva care venea dintr-o tara unde daca mergeai la biserica in noaptea de Inviere, erai oprit de politie pe strada si legitimat, iar profesorii erau trimisi sa faca liste cu elevii care aveau curajul acestui gest. Dupa cum la fel de socant este sa vezi cum cinci sute de mii sau un milion de polonezi merg in pelerinaj la o manastire, unde vine sa se inchine papa Ioan Paul al II-lea, care cu greu capatase aprobarea sa-si viziteze tara natala. Jos palaria in fata bisericii catolice poloneze, care a stiut sa tina viu spiritul de libertate al omului de rand, pana intr-acolo incat sa duca la prabusirea comunismului. Referitor la catolicism nu pot sa uit  ca, atunci cand papa Pius al XII-lea si-a exprimat dorinta de a participa la conferinta de pace de dupa al doilea razboi mondial, dornic sa aduca putina liniste cereasca asupra celor lumesti, a fost refuzat grosolan de rusi, Stalin intreband furios:

-Papa la Conferinta? Dar cate divizii are Papa?

Ei bine la moartea lui, din anul 1953, Pius i-a dat un raspuns intarziat:

-Acum va vedea cate divizii avem!

Grevele se tineau lant, aveau loc arestari, ciocniri intre politie si demonstranti, rusii de-abia asteptau un motiv sa intre cu trupele peste polonezi, dat fiind cunoscuta dragoste dintre cele doua popoare. In aceste conditii s-a intors fratele meu teafar din Polonia, spre bucuria tuturor, asa ca s-a pus de un chef, s-a taiat vitelul cel gras, iar cele povestite de calator ne lasau cu gura cascata . Cum sa nu ramai cu gura cascata in Romania auzind de greve si ciocniri, in Romania in care nimeni nu prea mai misca in front in anii ’80, cei cu adevarat dizidenti plecand  in buna parte in strainatate, iar noi – cei ramasi, ne feream de cei intre 400.000 si 2 milioane de turnatori ai Securitatii, acestea fiind cifrelele vehiculate dupa Lovilutia din 1989. Dupa ce ne-am mustit bine si vedeam lumea cu alti ochi, Cornel si-a adus aminte de ceva si a inceput sa cotrobaiasca prin geamantan, bolborosind:

-Stai sa va mai arat ceva. Am fost la niste intruniri ale lor noaptea, un fel de sindicat unde vorbesc despre tot felul de chestii, amestecati : muncitori, ingineri, profesori, de toate neamurile. Ii conduce unul mustacios, un electrician sau sudor, nu am inteles exact, unu’ mare ca nea Loti acarul, dar altminteri baiat fain, de comitet, il cheama Lech…Walenska, sau Walehska, ceva de genul asta. Intr-o seara cand ne desparteam mi-au dat si o insigna si un carnet de membru la sindicatul lor, iata-le!

Si Cornel ne arata triumfator o insigna si un carnet pe care scria, cu litere ce aveau sa devina celebre in doar cate luni dupa data aceea: Solidarnosc! A fost momentul in care am simtit cum un ac de gheata mi se infige in piept, m-am chircit pentru cateva secunde si am cautat aerul pe care nu-l mai gaseam, apoi am sarit in picioare, i-am smuls insigna si carnetul din mana si le-am pus in geamantan, incercand sa vorbesc ceva, dar incoerent. Cornel a reactionat contrariat:

-Ce-i ma asta micu,ai baut prea mult? Ce dracu te-ai albit asa la fata, vrei sa vomiti? Si da alea incoace, ca insigna vreau s-o pun la palaria aia cu care merg pe munte si la gratar, pe cheile Rasnoavei.

-Mai bine inghite-o repede si carnetul la fel! Mai frate-miu, pe ce lume traiesti? Nu stii ca Sindicatul Solidaritatea este declarat ilegal in Polonia? Ieri l-au arestat pe electricianul tau si alti doua mii de membri, pe restul ii vaneaza in continuare. N-ai ascultat Europa Libera de loc in ultimul timp? Distruge-le naibii, altfel maine dormim cu totii la Securitate, in Schei, daca te vede cineva cu ele.

Deodata cheful s-a spart, ne-am trezit cu totii din amorteala, Cornel a promis cu parere de rau sa distruga materialele compromitatoare si ne-am imprastiat fiecare la culcusul lui. Asa a fost Cornel pentru cateva zile primul membru roman al Solidaritatii, sindicatul care i-a rasturnat pe comunisti de la putere in Polonia, deschizand drumul libertatii si altor popoare din Est. Dar spiritul revolutionar nu i s-a tocit si, in decembrie 1989, el si cumnata mea si-au dus copii la prietenul ungur Loti, au luat arme pe buletin de la Centru Militar si au incropit o bariera pe Strada Lunga, luptandu-se cu teroristii, dintre care au si ucis si arestat cativa, romani si arabi, pe care i-au predat armatei. Bineinteles ca nu s-a mai stiut de ei nimic dupa aceea, teroristii disparand ca Harry Poter din beciurile armatei.

I-au trebuit statului roman 21 de ani de la acea zi ca sa-i elibereze fratelui meu un certificat oficial care sa-i ateste participarea la revolutie, lucrul acesta intamplandu-se saptamana trecuta , in urma unui proces declansat de Cornel impotriva guvernului. Asta in timp ce soacra lui Geoana si alti parveniti comunisti le primeau acasa, cu sarutari de maini, imediat dupa Lovilutie, fara sa fi iesit macar din casa in zilele respective!

Va urma……

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s