Să bem vin, ca să trăim!

Atârnată de un cui de 6, bătut în ștrenghi în șipca aștarului ce acoperea cosoroaba, grinda aceea puternică pe care se reazemă acoperișul, atârna oglinda de bărbierit a tatălui meu. De cuiul acela nimeni nu putea să atârne altceva, chiar și în zilele în care tata nu se bărbierea, ca să-și fi atârnat acolo oglindă. … Continuă să citești Să bem vin, ca să trăim!

Anunțuri

Cum l-am zugrăvit pe Tovarășul, în iarna lui ’72

  Privită prin sticla geamului dublu de la clasă, zăpada din curtea școlii arăta cam ca făina ce acoperea pardoseala morii lui Loe, de la Slimnic, la sfârșitul zilei de lucru. Când praful de făină scăpat pe lângă saci, la umplerea acestora, sau prin crăpăturile jgheaburilor din lemn prin care era îndrumat către parter, amestecat … Continuă să citești Cum l-am zugrăvit pe Tovarășul, în iarna lui ’72

Câmpu-i alb, oile-s negre… partea a II-a

Tatăl meu avea trei clase de școală primară, mari și late. Pe vremea când începuse el școala, situația era deja tulbure în România. Primii ani de școală s-au suprapus cu începutul războiului, cel de reîntregire a neamului cum le spunea învățătorul, când îi aduna în clădirea modestă a școlii, ridicată prin grija și cu cheltuiala … Continuă să citești Câmpu-i alb, oile-s negre… partea a II-a

Nu piere o pădure, când îi răsar vlăstare! – partea a II-a

Fiului meu și nepoților mei. Dragii mei, știu că nu vă place să citiți istorie, dar mai jos e vorba de istoria neamului vostru. Și uneori a familiei voastre. Nu trebuie neapărat să citiți tomuri întregi, ca să aflați lucrurile esențiale despre viața înaintașilor. Ați mai auzit câte ceva când povesteau papu și maia/muma. V-am … Continuă să citești Nu piere o pădure, când îi răsar vlăstare! – partea a II-a

Nu piere o pădure, când îi răsar vlăstare! – partea I

Fiului meu și nepoților mei. Dragii mei, știu că nu vă place să citiți istorie, dar mai jos e vorba de istoria neamului vostru. Și uneori a familiei voastre. Nu trebuie neapărat să citiți tomuri întregi, ca să aflați lucrurile esențiale despre viața înaintașilor. Ați mai auzit câte ceva când povesteau papu și maia/muma. V-am … Continuă să citești Nu piere o pădure, când îi răsar vlăstare! – partea I

Silviu Măcrineanu: Biblioteca Româno-Maghiară – “ Din povestirile lui Esti Kornél”, de Dezső Kosztolányi

Sunt bucuros să scriu din nou despre o carte a lui Dezső Kosztolányi, pentru Biblioteca Româno-Maghiară a Corbilor Albi. După ce am scris despre „Nero, poetul sângeros”, o carte profundă și cu vădite accente filozofice, am descoperit un cu totul alt Dezső Kosztolányi citind „Din povestirile lui Esti Kornél”! Accentele filozofice rămân, dar sunt bine … Continuă să citești Silviu Măcrineanu: Biblioteca Româno-Maghiară – “ Din povestirile lui Esti Kornél”, de Dezső Kosztolányi

DOBROGEA – ACASĂ. La doi paşi!

Ne mai despart doar câteva zile de data de 14 noiembrie, respectiv de ceea ce s-a impus în istoriografia românească ca fiind Ziua Dobrogei. Adică ziua în care armatele române au trecut Dunărea, pentru a prelua de la cele rusești administrarea noii provincii intrate în componența statului român. Cu ocazia alipirii domnitorul Carol I a … Continuă să citești DOBROGEA – ACASĂ. La doi paşi!