Kömi

Kömi a erupt pe neașteptate în viața noastră de studenți interniști, după una din vacanțele de vară. Vacanță în care Marcel, colegul nostru de cameră aiudean, se întâlnise cu el în orășelul care le era amândorura localitate natală. Nu mai rețin dacă se știau de mici, ori s-au cunoscut în vara aceea, cert este că … Continuă să citești Kömi

Reclame

Jurnal de bord – Din lumea capitalului…

  În anul de grație 1988, deciși să-și mai spele imaginea proastă în Occident, comuniștii români mai făceau sporadic câte o acțiune în direcția aceasta. Una din ele s-a organizat în Dobrogea, un schimb de experiență între fermierii francezi și fermierii specialiștii în agricultură români. Adică s-a organizat vizita unui grup de 10-12 fermieri din Franța, plimbați … Continuă să citești Jurnal de bord – Din lumea capitalului…

Jurnal de bord – Și George nu mai vine…

Opt seara. Doi tineri ca la douăzeci de ani, așezați pe treptele unui ING Office. Îmbrăcați sport, cu șorturi și tricouri, genul veniți la mare cu bani puțini. Unul mai înalt și uscățiv, cu păr șaten. Celălalt brunet, cu față rotundă, mărginită de o bărbiță mică. Pe fete li se citește îngrijorarea și oboseala. Uscățivul … Continuă să citești Jurnal de bord – Și George nu mai vine…

Hai, să trăiți…

Clișeele existente în modul de a te adresa superiorilor mi-au produs întotdeauna mari dureri de cap. Modul de a saluta un om care îți este - doar ierarhic – superior, denotă multe despre caracterul tău, și modul în care percepi relația respectivă. Cel puțin așa cred eu. În comunism era la mare preț formula: Să … Continuă să citești Hai, să trăiți…

Jurnal de bord – Un pas mic pentru om…

Aveam vreo 300 de grame în plus, care-mi stricau frumoasa greutate de 130 de kg, așa că m-am hotărât să le ard. Zis și făcut, m-am echipat corespunzător, adică mi-am pus tricoul fără mâneci care-o enervează pe consoartă (pe considerentul că de ce să fiu eu singurul care suferă), și am luat-o la pas. Mai … Continuă să citești Jurnal de bord – Un pas mic pentru om…

Jurnal de bord – Je suis ministre…

Vorbeam deunăzi cu un pensionar, cu care mă intersectez des, dar cu care nu schimbasem decât saluturi din mână până atunci. În ziua respectivă s-a întâmplat să ne oprim amândoi ca să urmărim oarece eveniment stradal. Și după ce ne-am salutat, am intrat în vorbă. În zece minute deja ne împrietenisem. Am ajuns, firesc, să-l întreb ce … Continuă să citești Jurnal de bord – Je suis ministre…

Jurnal de bord – Da’ nici bogații, nici săracii…

Celor ce strâng averi peste averi, cu obstinație, ca niște hârciogi care cară în adăpostul subteran semințe peste semințe, opriți doar de terminarea secerișului, le recomand să-și viziteze mai des rudele din cimitire. O vizită în cimitir ar trebui să le deschidă mintea, să le reamintească destinația finală a vieții, fie ea trăită în sărăcie … Continuă să citești Jurnal de bord – Da’ nici bogații, nici săracii…